vineri, 21 ianuarie 2011

La pianiste vs Black Swan

Trei motive, ca-n basme, care m-au condus către filmu ăsta:

-e un film comparabil si infinit mai bun decat black swan zice vlad
-haneke în scaunul regizoral
-bazat pe o carte controversă, cu care o bună prietenă m-a tot bătut la cap zile și zile, prețuind-o cu verva și adulația călugărilor lui umberto eco

Pe cât de (f)rigidă și perfecționistă e astă bățoasă pianistă pe planul creator sau mai mai degrabă ecou-reproducător-creator [căci leacția de pian poate fi un astfel de act pe potriva pașilor făcuți îndărăt și înlăuntrul peșterii lu nea platon], pe atât de excentrică, de clătinândă, de perturbatoare e pe toate celelalte planuri începând frumușel și freudist cu relația maternă, șerpuind mai apoi languros către relația (așa zisa) cu sexul opus pe care îl ofuschează, îl teribilizează, îl secătuiește și nu numai pe el ci și pe martorul asexuat moralicește :D.

Aici, (des)cântecul de lebădă e gângurit, arpegiat, temporizat undeva în zenith-ul matur al portativului, pe când chansonu metempsihotic al lui aronofsky e un crescendo-narativ, o bildungsonetă, un mic copchil mai precis :D. Balerinei aronofskiene i se sugerează experimentarea întru grandoare și developțiune, pe cînd pianista hanekiană a ajuns deja acolo punct din care începe un experiment cu mult mai ultragios decât al balerinei, probabil ca urmare a unei incompletitudini, dar mai degrabă ca rezultat al unei aplecăciuni cugetativ maculate cum altfel decât masochiste. Filmu geme de exemple în acest sens care nu numai că te lasă perplex, dar te deranjează nu neapărat deontic cât din punct de vedere al subtratului patologic, extremist, intrigatoriu chiar și pentru martor asexuat moralicește.

Până și finalul e regăsibil la cele două grații numa că semnificația pare a fi diametral opusă, de ambele părți împlântarea de tăiș în derm e omniprezentă, numa că într-un caz are loc coagularea unui abandon, iar în celălalt extazul hemofilic al gloriei. Fantazarea pianistei suferă de chingile unei stricteți ce coboară luciferic din stratosfera profesioanlă în geologicul sexual nu fără consecințe, probleme la aripa stângă :D Încerc să evit, după cum observați, o expozițiune punctuală a factotumului -gen hai mă adino, iar ne aburești :P, pentru că nu vreau să stric jocurile lu nea haneke, dacă nu cumva le cunoașteți deja, nuș cine iese câștigătoare din acest duel căci nu pot compara incestuos mama cu fiica:)
va urma: black swan vs un animeu japonez :)

10 comentarii:

  1. Nu pot sa apreciez care e "mai bun" din cele doua dar pot sa-ti spun care mi-a placut mai mult: Black Swan. Trei motive:
    - Natalie Portman (hot)
    - Mila Kunis (hot)
    - Vincent Cassel (.. french guy)

    Apoi nu pot alege intre Haneke si Aronofski pentru ca desi filmele astea doua scruteaza adancurile psihologice ale mintii umane, modul de abordare e diferit. Amandoi se apleaca asupra sexualitatii reprimate dar cu instrumente diferite si descoperiri diferite. Haneke cu bisturiul, Aronofski cu reflectorul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa comparatia cu reflectorul si bisturiul :) Si eu tot cam asa evaluez situatia.
    Intre cele doua, numai scheletul se aseamana, pentru ca abordarile sunt complet diferite.
    Aronofsky a luat o poveste clasica (Swan Lake) si a rasucit-o intr-o maniera freudiana care i-a servit lui cel maibine. Apoi si-a conceput intregul film ca pe un metabalet, iar asta pentru mine, e marea lui realizare regizorala.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mersi pentru La Pianiste! :D Needless to say, il voi vedea...
    Si tocmai ce-am pus si eu posterul mare la Black Swan azi, intr-un post pe blog. :))
    (ti-am zis ca-mi place la nebunie cum scrii si cum le rasucesti acolo din cuvinte de intr-o propozitie spui cam ce s-ar spune in doua paragrafe? :D )

    RăspundețiȘtergere
  4. @ richie si meropi n-am zis ca-s neaparat asemanatoare, am vrut sa le compar cum ziceti si voi pe baza unui schelet, oarecum narativ in raspar si imagindu-mi cele doua "dive" pe paliere diferite ale maturitatii artistice si psihosexualotumultoase :P nici eu nu pot alege, dar am vrut sa scot in evidenta acest film (la pianiste) punandu-l in balanta cu unul fierbinte, de actualitate si controversat si cre ca am reusit, dovada Irina o sa se uite, probabil si altii vor face la fel, se autoiluziona adina :P
    @ Irina merci mult d apreciere si iti astept parerea :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Am vazut filmul, foarte fain si asta, dar clar diferit, si sunt niste cadre... m-am prabusit de ras!! Am ras imaginandu-mi ca cine nu stie despre ce e vorba ar putea crede cu totul altceva. Cand ma dumiresc de ce-mi da eroare la screenshot VLC-ul am sa exemplific printr-un concurs de ghicit si dai in ghioc.
    (tulburatoare ultima scena, nu mi-o pot scoate din minte.)

    RăspundețiȘtergere
  6. stai ca n-am prea inteles-o p asta cu: "Am ras imaginandu-mi ca cine nu stie despre ce e vorba ar putea crede cu totul altceva." :P detaliaza te rog, sunt curioasa :P

    RăspundețiȘtergere
  7. Incerc sa fac niste PS-uri, dar nu-mi ies simplu, bagate in paint, si o sa-ti dai seama. I don;t wanna spoil all the fun :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Adino, te invit sa participi la http://polimedia.us/trilema/2011/cel-mai-bun-film/

    RăspundețiȘtergere
  9. @ mircea, merci mult de invitatie, ai naibii idee:P, ma apuc de scormoneala :P

    RăspundețiȘtergere