Chloe

N-am prea înțeles o treabă în filmele cu infidelități, în toate, cele pe care le-am vazut desigur, ăl infidel nu se atinge neam de partenerul legitim, i se face subit lehamite, îi aruncă omleta în figură, îi spune că a început să îi pută gura, că are cămeșa cute, îi întoarce spatele cu fiecare ocazie, iar prapastia dintre plăpumi e tranșeic și geometricește delimitată. Cinemaul se ferește domne de poligamie chiar și atunci când se focuseză pe infidelitate, paradoxală viețișoara și deontologia cinematografică. Nici n-aș ști să-mi aplic prezumția pe cazul de față căci cel ce se presupune a fi infidel/soțul/liam neeson e și nu e, iar în căutarea sedimentării unei concluzii clare pornește presupus trădata/soața/julian moore, care arată încă fabulos la frumoasa vârstă de 51 de ani

Pelegrinajul nu e așa oricum, te-am prins, ți-am dat cu cataroiu în meclă, îmi iau catrafusele, pruncul, mă duc la mama și ai să vezi ce-ai să mă despăgubești toată viețișoara ta, iar curva ta să vezi ce-o să pățească, ce mi ți-o jumul dă fulgi dă cum o văz. Nu domne, paroxismul geloziei n-o atinge pe astă doamnă medic ginecolog de o raționalitate ce i-ar face pe descartes, spinoza și leibniz să își roadă unghiile unul altuia: orgasm is simply a series of muscular contractions, that's it, it comes from manipulating the clitoris, there's nothing mysterious, there's nothing magic about it, asta îi spune doctorița noastră unei balerine, imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat daca lebăduța ar fi fost tratată cu același raționalism, adio metamorfoză, adio tangiphoră. Demersul soaței e mai degrabă o incursiune homerică în insulițele escapiste ale partenerului pornită dintr-un voyeurism avid, vidat social, dintr-o curiozitate cvasimasochistă pe care și-o satisface apelând la o damă profesionistă, o medussa, pusă în slujba hipnotizării consortului și întru aflarea acelor mici detalii care îl fac pe acesta să stea în gardă pe partea sa de front matrimonial

Dama cea profesionistă  face o pasiune fatalisto-deductibilo-patetică pentru soție. Zic patetică nu pentru că altfel n-ar avea cum să fie ci pentru că scenariul n-a avut prea multă grijă de potențialul fătucii, i-a pus în guriță nește vorbe suferinde de laconism și logică, în cuget i-a sădit fantasme, homobovarisme incongruente postmodernismului pe care îl flecăre, în inimă vindicațiune și pe umeri un palton kitschos. Plotul se vrea a fi twisting, dar îi ghicești traiectoria din prima, mai apoi se vrea a fi din nou twisting și nu-i rămâne decât să se desumfle indubitabil, pare a tremura ca varga, se încumetă să ia o decizie apoi se răzgândește că e prea deocheată domne și pân la urmă consideră că e de mai bun augur să pună creștinește capăt idilei necunviincioase, să o stropescă pe magdalenă cu aghiasmă și să îi dea un brânci în groapă, iar la punerea capacului să îi arunce melodramatic o mână de pământ și-o magnolie de...oțel:D :

DAR am vizionat filmu cu un simțământ aparte, cu deferență în fața unei Julian Moore ieșită din cutie, un Liam Neeson mereu charming, în ciuda faptului că aici ridurile i se văd bine de tot și în fața mai noii intrate in horă  Amanda Seyfried cea cu ochii cât cepele care ar face treabă bună dacă i s-ar oferi roluri mai...exoftalmice :D

Tweet