Pe astă din urmă potecă o apucă și bidiviul filmului de față. Cum se face lobby în lumea politică și în cea a jocurilor de noroc precum și între cele două universuri cvasi sinonimice? Cine și cum sunt cei care se ocupă cu mânuit de sfori în direcții favorabile unora? Cine e the super-lobbyist? Kevin Spacey, el este...dacă mai acu câțiva ani ne învăța cum să jucăm veros la blackjack acum sare pârleazu, însă tot pe peluza necinstei își umblă agale mergătura, necisntea având de acestă dată conotații profesionale și impozitabile.
Fără de șarmul și aura sa filmul probabil n-ar fi cântărit nici cât două jetoane...pe la început e și o bucățică de monolog în oglindă care m-a dus cu gândul la norton în cea de-a 25-a oră. Kevin nu e lobbyist de capul lui, are un pretenaș ceva mai ahtiat după bănet, femei și botox, iar împreună fac un cuplu cam suprarealist pentru aste vremuri de adunat tărățe de pe fundu sacului. Ușurătatea câștigului, panta abruptă a eșecului și iar ivirea la orizont a dealului împlinirii nu fac un zig zag prea verosimil ci conturează mai degrabă pulsul unui organism prea puțin tangibil teluricilor, însă filmul merită văzut de dragul revenirii lui kevin.
...mi-au mai plăcut aste fețe
...mai apare și nea graham green, că deh unde e vorba de amerindieni întreprinzători, puși pe ridicat cazinouri hop și dumnealui :D
mi-a placut si mie revenirea lui Kevin, dar şi fitele acestor oameni care nu aveau fund la sacul cu bani. filmul parca e mai mult o satira ce ilustrează aproape perfect cum se face politica peste ocean.
RăspundețiȘtergereeu parca nu l-am vazut atat de politically incorect:P...wag the dog de exemplu e mai aproape de pleura politica, bine acolo e vorba mai mult de segmentul de PR
RăspundețiȘtergere