miercuri, 5 ianuarie 2011

Casino Jack

Când te înhami la căruța unor subiecte sensibile precum lobby, pr, advertising, persuasiune, influență politică ori o apuci pe cărarea întortocheată a sfidării opiniei publice aruncând cu pamflete, sudălmuind:  ia uite domne cum suntem mințiți, cum se mișcă rotițele sistemului fără voia și consimțământul nostru, ori îți vezi de drumu simplu și drept, pavat și curat al unei idei cumințele, vandabile, gata să coboare din caleașcă fluturându-și eventaiul și genele oricăui trecător cu taior, melon și frizură pomădată.


Pe astă din urmă potecă o apucă și bidiviul filmului de față. Cum se face lobby în lumea politică și în cea a jocurilor de noroc precum și între cele două universuri cvasi sinonimice? Cine și cum sunt cei care se ocupă cu mânuit de sfori în direcții favorabile unora? Cine e the super-lobbyist? Kevin Spacey, el este...dacă mai acu câțiva ani ne învăța cum să jucăm veros la blackjack acum sare pârleazu, însă tot pe peluza necinstei își umblă agale mergătura, necisntea având de acestă dată conotații profesionale și impozitabile.

Prezența lui kevin și pasiunea personajului său pentru figuri cinematografice dintre cele mai amestecate de la dolph lundgren la don corleone pe care le imită savuros cu har și patos face cam cât ceanu cu gologani de la capătul curcubeului.

Fără de șarmul și aura sa  filmul probabil n-ar fi cântărit nici cât două jetoane...pe la început e și o bucățică de monolog în oglindă care m-a dus cu gândul la norton în cea de-a 25-a oră. Kevin nu e lobbyist de capul lui, are un pretenaș ceva mai ahtiat după bănet, femei și botox, iar împreună fac un cuplu cam suprarealist pentru aste vremuri de adunat tărățe de pe fundu sacului. Ușurătatea câștigului, panta abruptă a eșecului și iar ivirea la orizont a dealului împlinirii nu fac un zig zag prea verosimil ci conturează mai degrabă pulsul unui organism prea puțin tangibil teluricilor, însă filmul merită văzut de dragul revenirii lui kevin.
...mi-au mai plăcut aste fețe
...mai apare și nea graham green, că deh unde e vorba de amerindieni întreprinzători, puși pe ridicat cazinouri hop și dumnealui :D

2 comentarii:

  1. mi-a placut si mie revenirea lui Kevin, dar şi fitele acestor oameni care nu aveau fund la sacul cu bani. filmul parca e mai mult o satira ce ilustrează aproape perfect cum se face politica peste ocean.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu parca nu l-am vazut atat de politically incorect:P...wag the dog de exemplu e mai aproape de pleura politica, bine acolo e vorba mai mult de segmentul de PR

    RăspundețiȘtergere