The Ghost Writer

Au trecut vreo 24 ore de când l-am văzut și încă mai stau pe covorașul îndreptat spre mecca, cu picioarele sub sezut, în poziție meditativă lotus, oare ce vruseși să zici herr polanski cu astă peliculă? Rotocoale de tămâie și manuscrise volante îmi blochează pivirea. Un tânăr scriitor interpretat not bad și șmecherește de către carismaticul ewan mcgregor e desemnat să cizeleze, transcrie, rescrie, disece memoriile unui om politic și el carismatic la vremea lui, pierce brosnan (care personal nu imi place in mod deosebit din nici un unghi de vedere). Dar să îi iau deoparte pe fiecare, să le șoptesc câte ceva de dulce și să le bag câte un bilițel în buzunar.

Încep cu ghost writeru căci el îmi fuse mai pe plac. Pentru a redacta în bune condiții el este izolat pe un shutter island, la reședința de fiță, tehnologizată a omului politic și mai mult în absența lui și în prezența soției sale (că nah o femeie aprigă stă cu tigaia ridicată deasupra capului oricărui om de stat) începe să redacteze cartea cu pricina ținută sub lacăt digital cu parolă, cartelă și tot tacâmu. Scriitorașul are și un predecesor, mort în condiții suspecte și eu care credeam că numele trandafirului a fost indexat de ceva vreme la categoria arhaică a dexului literaro-inpiraționalo-scenaristic. Deci un manuscris pentru care se varsă sânge, bun zic, didactic, stoic, frumos, cu rădăcini în miniaturismul turcalet medieval (de la pamuk citire) sau să merg în pași metrici de haiku până la soare răsare și la a sa sepukuială caligrafică. Și toate pentru ce? Pentru memoriile unui politician insipid, neconvingător, penibil, purtător de replici fataliste, pompoase, de mamă dolores ong-istă iubitoare de toți fiii poporului. S-a vrut probabil o luare peste picior a epigonului politic care o sfârșeste abrupt, dar care beneficiază de elogiere post mortem, spre deosebire de povestașul din umbră care la rându-i sfârșește poate și mai abrupt și mai stupid și a cărui umbră se prelungește și dincolo de styx.

Aoleu, îmi dau seama că multe ar fi de spus și mă apucă răsăritu, cum că filmu se vrea a fi o lecție, un pamflet, poate prea lacunar ca să fie thriller, prea pământesc ca să fie misterios, prea încrezător în sine ca să fie realmente bun. Mai avea o leacă și dădea nas în nas cu piticii cranieni crescuți în creșa lu' stephen king. Traiectoria în cadrul unui spațiu restrâns unind stângace un trecut imprecis cu niște personaje dezlânate și pretenția de a trasa pe baza acestei traiectorii o hartă de încredere care să ne ducă spre descrețirea frunților rămâne doar o pretenție și dezorintarea e prima reacție. Finalul bate câmpii pe plantația plină de străchini graalice a lui dan brown, parcă e chiar mai săracă decât la brown, deci în final apare un cod deloc suficient și neinteresant, ÎNSĂ mi-au plăcut după cum urmează:
reacția lui ewan la vederea manuscrisului din care tre să facă un cărțoi vandabil și catchy

fereastra asta demiurgică

sisiful ăsta strângător de frunze

și câteva replici țepoase:
-Are you ill?
-No, I'm aging. This place is Shangri-La in reverse.

If we meet any terrorists, I'll text you.

-Did you ever want to be a proper politician in your own right?
-Of course, didn't you want to be a proper writer?

The gate will open automatically. Be sure to make a right at the bottom of the drive. If you turn left, the road will take you deeper into the woods and you'll never be seen again.

Tweet