duminică, 22 mai 2011

Norwegian Wood

Imaginarul luminăției sale Haruki Murakami se întrupează filmic, în sfârșit. Receptacolul în care este turnată poate cea mai digerabilă și mai eludată fantasmagoric povestire a sa e compatibil pare-se cu acest conținut fluid, dulcoid. Precipitatul zaharat, romanțios al poveștii de față rămâne pe fundul vasului, netulburat, martor mut la volburile de deasupra-i. Fiecare lectură murakamiană e însoțită de câte o prezență, de un feeling misticos: fie o nălucă explicită, caronică  mă ia frumușel de mânuță și mă conduce într-o dimensiune paralelă, concomitentă și tulburător de asemănătoare ăsteia în care ne ducem concentric cochilia, fie năluca asta e abstractă, neîntrupată, e un sâmbure de genialitate adăpostit în pulpa fructului ficțional, suspendat în pomul proximității ce abia abia așteaptă să ia formă și să cadă gravitațional în capul trecătorilor.


Da, a citi Murakami se asemănă cu o sedință de spiritism într-un sens metafizic desigur nu într-unul superstițional. Acest sentiment de ceva near by, tropăind neputincios și nerăbdător în așteptarea unei materializări l-am trăit uitându-mă la film. E mare lucru să surprinzi așa ceva, mai ales când e vorba, repet, de poate ce a mai puțin murakamiană dintre cărți. Pot să trec peste haotismul scenografic, peste scăpările de montaj, peste prelungirea nejustificată a unor peninsule dramatice,


peste mareea fonică care mi-a inundat urechile obsesiv și din cauza căreia trăiesc un deluviu perpetuu de-mi sună apa în cap :D.


Și nu că trec peste ele, dar le accept, le cocoloșesc, mi le subcutanez căci ele sunt mimetice scriiturii. Frumoasă intruziunea autorului în pulpa creației sale, despre jurnalul lui Murakami ca alergător de cursă lungă am scris oleacă aici.



Poate părea foarte bine un film simplist, schematic, șleampăt, o fabulozitate poetică sau un supradozaj de trăirism, un film-prismă,


un film-fursec, un film bibilitură. Șirul idilic recurent-resuscitat-reîmprospătat conduce linia simplistă, un tânăr iubea o fată, fata era într-o bujie, băiatul a mai iubit o altă fată, după care a iubit-o din nou pe prima.


Firul epic se împleteșete cu țesături muzicale asortate unei cinematici seductive, întrerupt de scene-nod redundante civic.


Comuniunea dintre aste ițe, croșetarea lor în zig zaguri face din Norwegian Wood o mantie fluidă, o mantie oglindă, o nebuloasă și dacă nu știi cum să ți-o așezi pe umeri și la ce cocktail  să ți-o etalezi atunci poate ți se va părea scorțoasă, scămoșată sau lipsită de stil, de vei știi cum să așezi prisma asta pe colțul tău de etajeră galaxii ți se vor perinda pe pereții budoarului...Comuniunea stilistică, artistică, universală se face în prezența și cu consimțământul mamei natură, iubăreții primesc mirungerea ploii,


binecuvântarea zăpezii


și cuminecătura vântului.


Botez și convertire îmi fuse astă vizionare, taine balonate subiectiv și semiotic de un mecanism lăuntric de rotițele căruia nu am cunoștință, nu-i așa domn Blaise Pascal? :P

10 comentarii:

  1. Inaite sa citesc ce ai scris(laudativ la adresa domnului Murakami)am fost captivat de screen-urile tale (mixul de culori si de sentimente e excelent).

    RăspundețiȘtergere
  2. am vazut ca ai pus in stanga un afis cu paper man:) e filmul care mi-a cimentat ideea ca emma stone e o mare actrita-sau se transforma intr-o mare actrita:)
    stiu ca ce am spus mai sus nu are legatura cu norwegian wood, dar din nefericire as spune eu, nu prea urmaresc productii "exotice"-poate ar fi cazul sa ma apuc

    RăspundețiȘtergere
  3. @ marian :) pai daca nu agat cu scrisul macar cu screenurile :P
    @ catalin bre, daca dai click p afis vezi si c am scris despre :P...emma asta are ce ii trebe, se tine de treaba pare-se
    bre, nu e exotic, e ambrozie :))) cate cupe sa iti pun la pachet? :P

    RăspundețiȘtergere
  4. ia-ma incet ca nu vreau sa ametesc:)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai tu ar trebui sa-ti iei o bursa ceva catre Faaaar East ca nu se mai poate asa :D

    P.S.: mi-am mutat blogul aici - http://jurnalisticus.tb.ro

    RăspundețiȘtergere
  6. mihai mama, daca auzi deschizandu-se niste potite catre faaar east let me know ca ma arunc peste gard una doua :))
    merci ca imi zisesi d noua casa te schimb asap :P

    RăspundețiȘtergere
  7. Una din lecturile mele preferate din Murakami :) Trebuie neapărat să găsesc filmul. Când am citit prima dată că se va ecraniza şi filmul va fi lansat cândva în 2010-2011, părea atât de departe...că între timp am uitat că-l aşteptam :))
    Mulţam pentru amintire! Îmi place foarte mult ce-ai scris despre a-l citi pe Murakami!

    RăspundețiȘtergere
  8. ma bucur ca ti-am amintit :D sa faci bine sa revii cu impresii post vizionare ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. ai idee unde pot gasi cartea ?

    RăspundețiȘtergere
  10. pai o cam gasesti prin biblioteci, cel putin in astea bucurestene se gasesc mai toate cartile lui Murakami Ș)
    or here http://www.librarie.net/carti/22107/Padurea-norvegiana-Haruki-Murakami

    RăspundețiȘtergere