duminică, 1 mai 2011

Killing Words

De când cu The dark side of the heart nea actoru ista, Darío Grandinetti, m-o prins în mrejele talentului său și picai ca musca bezmetică în plasa dumnealui. Pe cât de liric, de esențialo-frazal, de boemo-romantic e în  The dark side of the heart pe atât de atroce, de twisting, de dublu-fațetar e în podoaba asta de peliculă, un blood diamond desigur, șlefuit cu migală și dexteritate de falange pătate cu hemoglobina unor victime mai mult sau mai puțin imaginare.  

  
Cuvântul trece prin același proces de șlefuire, ajungând la forma-i nudă, înglobatoare și arhisuficientă sieși, fiind ajutat de o familie lexicală cu sorginte nobilă, descendentă din glosarul filosofiei, prin caligrafia căruia curge sangivinic cerneală albastră. A fi profesor de filosofie e congruent de multe ori cu a fi mentor, a fi subiectul fascinației unei pleide de studenți, aici profesorul de filosofie devine unealta unei viziuni baphometice, bagajul de cunoștințe întrupate în contrucții frazale deștepte se confundă cu sertarul de obiecte schingiuitoare


ale unui sado-masochist.



Dialogul călău victimă e un evantai fistichiu vânturător de adieri schimbătoare, e ambracadabrant și datorită unei prestații actoricești cam...geniale. Pentru o sedimentare comparativă mai consistentă actorul ăsta e un fel de kevin spacey în seven sau the usual suspects, împart aceeași chibzuință, aceeași porționare discursivă, calculată, ordonată, cu țintă precisă, aceeși dedublare diabolică, aceeași perfidie a privirii.

 Kevin Spacey/Seven

O demonstrațiune vindicativă persiflantă cum rar mi-a fost dat să văd, dincolo de sublinierea punctuală a unor patologisme relative, căci și victima și torționarul împărtășeșc bubozități similare, dincolo de interogațiile retoric-deontologice


și dincolo de răspunsurile lor axiomatic-morale,


se subliniază punctat, cu subînțeles, palimsestic, zeflemitor  neputința administrativă, analitică a criminalisticii. Dar zău că-mi pasă de nota asta de subsol sociologic, asist ecumenic, în muțenie, la baleierea asta de patologisme discursive.

9 comentarii:

  1. acest actor e sosia perfecta a lui Spacey. Replica "before i kill you we will fuck or maybe after..." ma face sa cred ca sadismul acestui film nu trebuie evitat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. oho chiar deloc, itit trimit torrentu p mail daca vrei caci eu cu greu l-am gasit, cat despre sadism, ai sa vezi, e un altfel de sadism, tre sa fie altfel daca vine din partea unui...filosof :P

    RăspundețiȘtergere
  3. ti l-am trimis bre acu vreo doua ore, il primisi :P?

    RăspundețiȘtergere
  4. Actorul e sosia pefecta lui Andrei Chikatilo, cand era mai tanar... O reincarnare...
    http://mentesmortais.blogspot.com/2010/03/chikatiloo-acougueiro-de-rostov.html

    RăspundețiȘtergere
  5. :))) neah, nici nu se compara cu asemanarea dintre el si spacey...si la vorba si la port :P

    RăspundețiȘtergere
  6. l-am vazut :)
    Bun de tot. Te joaca pe degete cu forta cuvinteleor, te pacaleste te face sa te indoiesti iar la final iti ofera ceva... (nu spun ca fac spoiler). :)

    RăspundețiȘtergere
  7. :)) ce baiat ascultator esti :P
    da, finalul mi-a mers la inima :D

    RăspundețiȘtergere