marți, 17 mai 2011

Made in Britain

Filmul de debut al lui Tim Roth ni-l înfățișează într-o postură nu tocmai recurentă în cariera sa ușor clarobscură. Personajul său e un răzvrătit, un skinhead schizoid, un homuncul hiperactiv crescut în epubretă radioactivă, în laboratorul unei societăți experimentale, neprietenoase, un puștan inteligent, un omuleț bumerang pregătit să riposteze vehement la tot ce i se oferă și mai ales la tot ce i se interzice.


Comparativ cu alți puberi draconici din istoria cinemaului anarhist personajul lui Tim e unul simpatic, comic, relativist, un om cu idei, nihiliste ce-i drept, dar înduioșător în demersul său de a fi în contrapondere cu lumea. Antagonismul ăsta nu i se trage dintr-un lăuntricism contorsionat, întors pe dosul normalității sau din vreo pornire neargumentată, per se, de a fi în permanență în contre-jourul cetății, civitasului, legiuirii strămoșești, ci acestă pornire vine cumva din dorința de a ciunti absurdul acolo unde el stă drept normă.


Răzvrătirea nu e deci egocentrică, autofagocitară și expusă întru admirația celor de o speță cu dânsa, ci ea e cumva altruistă, conștientă de propria forță masticatoare în gol, însă optimistă, vizionară și perseverentă. Încercarea de a face dreptate, de a pune lucrurile într-o ordine umanitară, primordială, cumva pe placul lui nea Rousseau e susținută nu prin mijloace violente, contondente, prin portocale mecanice aruncate în capul trecătorilor robotici, metropolisieni, suspuși normelor, ci mai ales prin cuvânt, prin cuvântare deșteaptă, prin argumentare învolburată, colocvial-spirituală, ieșită din gura unui Tim Roth talentat, zeflemitor nevoie mare. 



 Well, honestly speaking, I don't honestly think
  I can keep the peace while I'm incarcerated in this shit house!

- You're out of this room, out of this place. You're back
into the world.
- Its your fucking world, mate, not mine. You can
  stick it up your arse, I don't want it!
 
- You can go to the toilet now.
- Nah, Ill piss on the wall.

Ce-i drept, argumentarea e susținută și de nicaiva accese violente, însă ele sunt de natură simbolică, 


sunt un mini catalizator, un micro-nano-agitator pe fundul epubretei, restul e flacără intermitentă, ațâțătoare, însă nu suficientă pentru a lumina laboratorul ticsit de formule a priori, de reacții axiomatice, de tabele prăfuite, de halate înfofolitoare de trupuri supuse, însă văpaia ei merită un căuș protector de plame adunat în juru-i. Pe cât de simbolică și inofensivă e astă misivă pe atât de dură e plama ce-o primește înapoi, ca pedeapsă pentru neascultare, neatârnare și nesupunere:



Modalitatea de filmare nu pare a se încadra în cinemaul optzecist, ci parcă are un aer avangardist, miroase a Gus van Sant de secol 21 :) 

powered by Marian 

6 comentarii:

  1. Cand l-am vazut si eu am fost surpins de acest skinhead comic si de optiunea regizorului pentru o portocala mecanica mai moale. Mi-a placut impactul pe care personajul lui Roth il are asupra celor din jurul sau (daca tin bine mine il determina pe baiatul de culoare sa fie rasist)

    RăspundețiȘtergere
  2. da, foarte misto relatia cu baiatul de culoare, atipica...din aceeasi categorie American History X :D

    RăspundețiȘtergere
  3. când ai pus poza 2 pe FB la Guess the Film, am ştiut clar că-i ceva nazi. mă gândeam la Romper Stomper, de care credeam că-i primu film al lui Russell Crowe.

    RăspundețiȘtergere
  4. ;))
    wow, gotta see R.C skinhead, merci :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, vezi Romper Stomper, e bun.
    În Made in Britain mi-a plăcut cel mai mult faza din ultima poză, când îl păleşte ăla în cap. Roth are nişte reacţii foarte actoriceşti apoi.

    RăspundețiȘtergere
  6. da, scurtcircuitant moment, s-a zbarci portocala mecanica de ciuda :))

    RăspundețiȘtergere