joi, 25 aprilie 2013

Our children/À perdre la raison


Mai pe românește Copiii noștri e un film franțuzesc tulburător, cel mai tulburător de acest gen de la We need to talk about Kevin încoace. Numai că în cazul acesta raportul dintre personaje e invers față de cel din We need to talk about Kevin. Filmul va intra și în cinematografele de la noi de vineri, 26 Aprilie. Pentru a înțelege de unde vine filmul e important de știut faptul că actrița Émilie Dequenne a câștigat premiul Un certain regard anul trecut la Cannes pentru acest rol, iar din restul distribuției mai face parte un cuplu de actori pe care i-am văzut în aceeași combinație și cam în același raport de subordonare din Un Prophet: Niels Arestrup și Tahar Rahim



Subiectul e unul cât se poate de tulburator și inconfortabil odată transpus în planul realului, cazurile cu mame ucigașe nu ne sunt străine din păcate, filmul este și el tulburător, dar parcă mai mult la nivelul relației dintre părinți. Graficul relației dintre cei doi este unul sinuos fapt ce m-a dus cu gandul la filme precum La vida de los peces sau A happy event. În cazul de față avem de-a face mai degrabă cu A very sad event, nașterea celor 4 copii seamănă de la un punct încolo cu o obligativitate maternală de tipul The Dutchess transpusă în sânul zilelor noastre. Dacă tot am pomenit de dulcoidul A happy event, acolo luam parte la scena viscerală și emoționantă a nașterii, în À perdre la raison (legitim titlu) nașterea ca redare lipsește, are loc doar un cut între faza pregătitoare nașterii și scena icon a mamei cu copilul nou-născut în brațe pe patul de spital, acest cut pare să rimeze tragic cu cel din finalul filmului. 



Deși Émilie Dequenne joacă foarte bine rolul mamei care trece treptat de la extaz la agonie nu îmi sunt însă foarte clare motivele pentru care ea ajunge să facă un gest atât de extrem, ea este profesoară ceea ce e cu atât mai paradoxal (sau nu), vedem cum i se instalează paloarea pe față odată ce culoarea relației celor doi se estompează, o vedem cum are un moment depresiv pe fondul unei melodii triste, vedem cum se duce la psiholog, cum nu poate comunica efectiv cu nimeni, sora sa nu se dovedește a fi de niciun ajutor, însă toate cumulate nu par a da un rezultat destul de puternic astfel încât să motiveze schimbarea drastică de compotament a mamei. 


Momentul fatal a cărui nălucă ne însoțește pe tot parcursul filmului este, slavă domnului, unul pur sugestiv, încheind rotund filmul. Filmul are o coloană sonoră foarte bună ce m-a dus cu gândul la Antichristul lui Trier care se situează lejer în vecinătatea lui À perdre la raison din punct de vedere al subiectului, apoi filmul abundă în prim planuri forțându-ne să fim poate mult prea aproape de personaje, un gest de proximitate ușor forțat, manipulator probabil. 


sâmbătă, 20 aprilie 2013

Blancanieves (2012)

Blancanieves e un film pe care îl așteptam din motive cvasi-snobești și anume pentru că face un lucru pe care The Artist l-a făcut ceva mai bine: recreează atmosfera filmelor mute. The Artist apelează la istorie, selectează câteva vârfuri și se înalță pe urmerii strămoșilor, Blancanieves apelează la historia fantastică si particularizează elementele basmului Alba ca zăpada la spațiul hispanic al anilor 20. În princpiu ideea e îndrăzneață și binevenită, dar poate cădea ușor în penibil, lucru ce pare să se întâmple undeva în ultima parte a filmului. 



Fiind alb-negru filmul îmbrățișează mai ușor dihotomia tranșantă bine-rău, o rochie devine neagră din albă, coroana unui copac pare un nor negru pe cerul albicios. Apoi filmul este plin de eufemisme, mama vitregă și haină este o dominatrix, vânătorul vede în expresia strangulată a Carmencitei (viitoare Blancanieves) mai degrabă o expresie a orgasmului, mărul otravit pare un fruct fetiș, sfârșitul mamei vitrege seamănă cu extazul sfintei Tereza, cei...cațiva pitici sunt niște circari toreadori, unul dintre ei inevitabil travestit, iar coma Carmencitei e folosita în scopuri cvasi-proxenete vecine cu necrofilia (sugerate, desigur). Toate aceste elemente nu ar fi atât de rele, la final avem de-a face cu un univers de tip Parnassus desfășurat în ritm de flamenco, însă jocul cu mărgelele de sticlă e destul de periculos si cu două tăișuri, iar filmul de față nu cred ca a urmat întocmai regulile jocului. 



Muzica filmului este extraordinar de frumoasă însă alaturată imaginilor devine redundantă și agresivă, mai bună de ascultat separat. Filmul are o distribuție foarte bună și abundă în priviri pătrunzătoare, zâmbete excesive și scrâșnete vindicative de dinți. M-am bucurat să o revăd pe Maribel Verdu și să o cunosc pe Macarena García. Avand in vedere că avem de-a face cu un film anacronic și mut, cred că simpaticul cocoș Pepe e un soi de gag cu privire la curcanul lui Chaplin din The gold rush, un alt element anacronic fiind montajul nebunesc al filmului pe alocuri.


miercuri, 17 aprilie 2013

Charlie Chaplin la un ceai


Cum s-au implinit 124 de ani de la nasterea regizorului, actorului si omului orchestra Charlie Chaplin m-am gandit sa il sarbatorim si...la un ceai. M-am gandit ca naturaletea, candoarea si voiosia filmelor sale se potrivesc foarte bine langa o ceasca de ceai. Asa ca va invit cu mare drag la un ceai si la un mini festival de proiectii ale filmelor lui Chaplin dupa cum urmeaza:



Joi, 18 Aprilie, ora 19:00, proiectie "The dictator" / "Dictatorul" la un ceai




Tot Joi, inainte de proiectie vom avea placerea sa o gazduim pe doamna Irina Margareta Nistor care ne va spune cateva lucruri pe care nici nu le banuiti despre Chalin si opera sa. 



Dupa proiectia filmului Dictatorul, un film cat se poate de graitor si de emblematic, v-am pregatit cateva surprize. Veti lua parte la un concurs cu premii ce constau in DVD-uri cu filmele lui Chaplin oferite de ProVideo. 


Vineri, 19 Aprilie, ora 19:00, proiectie "The Circus"/ "Circul" la un ceai 

Circul este poate cel mai savuros si mai comic film al lui Chaplin. Cu siguranta hohotele de ras vor rasuna in toata ceainaria. Dupa proiectie va asteptam cu premii oferite de ProVideo. 



Sambata, 20 Aprilie, ora 19:00, proiectie "The Gold Rush"/ "Goana dupa aur"

Va asteptam la proiectia acestui film emotionant, dulce-acrisor despre viata si dragoste. Dupa proiectie va asteapta de asemenea premii oferite de ProVideo.

INTRAREA ESTE LIBERA!
Ne vedem pe acolo si rezervari puteti face la 0734 195 395

joi, 11 aprilie 2013

Woody Allen la un ceai


Proiectia filmului El angel exterminador de vinerea trecuta la ceainaria La un ceai s-a bucurat de zambetele si interogatiile publicului, am stat de vorba cu toti cei prezenti dupa proiectie, iar pentru cei care nu erau familiarizati cu filmografia lui Bunuel filmul s-a dovedit a fi o reala gura de aer proaspat. Vinerea aceasta tot de la ora 19:00 proiectam “La un ceai” unul dintre filmele lui Woody Allen la care tin foarte mult: "Zelig". Este un film-farsa excelent realizat si foarte bine jucat, iar subiectul este de-a dreptul copios. 

 Zelig 

Woody insusi joaca rolul unui om-cameleon, iar locurile si contextele in care acest cameleon isi face simtita prezenta sunt dintre cele mai importante si mai emblematice. Va imaginati deisgur ce rezulta din plasarea lui Woody in astfel de momente: umor, sarcasm si dileme existentialiste, toate puse sub o cupola narativa inovativa si revigoranta. “Zelig” mi se pare a fi cel mai experimental film al lui Woody Allen si il recomand calduros mai ales in prezenta unei cani aburinde de ceai. Veti ramane dupa vizionarea filmului cu impresia ca ati aflat ceva nou si ca o farsa poate fi mai puternica decat realitatea insasi. Asa ca nu ratati Zelig, vineri de la 19:00 “La un ceai”. 

Puteti face rezervari la 0734 195 395






joi, 4 aprilie 2013

Luis Buñuel la un ceai


Probabil ca unii dintre voi au aflat deja ca ma ocup mai nou de ceainaria “La un ceai” in calitate de PR. Si cum am mana libera sa organizez in cadrul ceainariei ce imi place, m-am gandit sa fac cat mai multe intalniri cinefile. Pana acum am proiectat doua scurt metraje romanesti in prezenta regizorilor si a echipelor, am avut si o intalnire dedicata lui Tarantino unde i-am avut invitati pe Ileana Birsan si pe Razvan Dutchevici. Pe langa intalnirile tematice cu iubitori de film si ceai as vrea sa proiectez saptamanal cate un film de referinta “La un ceai”. Nu cred ca intamplator cineva a asemuit Buticul cu...Cinema Paradiso. 


Asa ca vinerea asta de la ora 19:00 puteti viziona filmul El ángel exterminador in regia lui Luis Buñuel. Elemente inexplicabile, suprarealiste si clautrofobe aduc un grup de oameni impreuna in aceeasi incapare (ma bine spus imobilizeaza), cred ca aceeasi obscuritate a filmului va va aduce si pe voi “La un ceai”. Este unul dintre filmele mele preferate in regia lui Bunuel, iar dupa proiectie astept si reactii verbalizate din partea publicului. De asemenea astept si sugestii, ce filme v-ar placea sa vizionati la un ceai, astept comentariile voastre si va astept vineri, adica maine, la o ceasca suprarealista de ceai. Gasiti pagina de facebook a ceainariei aici. Si pentru a ajunge la ceainarie nu trebuie decat sa treceti de Conservator, sa coborati spre Cismigiu, iar undeva pe partea dreapta veti da de strada Luigi Cazzavillan, o strada linistita si ancorata in propriul timp.