joi, 3 martie 2011

The Graduate

Rușine să-mi fie, pucioasă merit drept în gavane, cum putui io să nu văd până acuș astă mândrețe de film masochist-optimistic, pupa-l-ar mama...cred că emfaza bate mai mult din direcția afinității bolnăvicioase pentru Dustin Hoffman cel tânăr, but still, bă ăștia care faceți povestuci gâlgâinde de glucoză peste limita absolutului (A Walk to Remember, The Notebook, Dear John sau mai recentu' Love and other drugs) luați aminte aici, nu e suficient să arunci acolo doi iubăreți, să le forțezi chimia cu ceva agitatori și catalizatori, să pui în cârca unuia din ei o boală incurabilă, să-i bildunguișeti antitetic ca până la final îndrăgosteala să devină pleonasm.

Nu domne tre să mai bagi degețelu prin mundan, să-l treci doar o leacă prin borcanu’ cu miere după care să-ți atingi doar o lecuță buzele cu el nu să te duci ca apucatu la fagure și să nu mai ieși cu capu din el până ce nu-ți simți greutatea dublă. Despre tinerelul ăsta ce experimetează cu mama pentru ca mai apoi să rămână cu fiica Freud ar fi avut multe de zis, iar mie nu-mi rămâne să spun decât că filmul ăsta e un fursec bun de savurat la orice vârstă, e plin de bule dialogice atât de fresh chiar și după 40 de ani, bule pe care le-aș săpuni prin același cerc de plastic din care a ieșit The social network...ce-i drept împing cam departe balonașele asociative :D

12 comentarii:

  1. "Mrs. Robinson, you're trying to seduce me!" - film genial, părerea mea

    RăspundețiȘtergere
  2. genial indeed, la un moment dat e si o melodie dedicata doamnei cu pricina :D d simon si garfunkel, uber like it :)

    RăspundețiȘtergere
  3. nici eu nu l-am vazut. il vad sapt viitoare. Hoffman in tinerete parea alt actor fata de cine este acuma. Si in Straw dogs e excelent.

    RăspundețiȘtergere
  4. Toată coloana sonoră e superbă, "Mrs. Robinson" si "Sound of silence" sunt epice. Am scris acum muuuult timp pe blog despre "The Graduate", daca vrei să arunci o privire :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut!

    Ati votat de atatea ori, cu prea putin folos, dati acum un vot de incurajare pentru un blog nou:

    http://blogatu.ro/2011/03/concurs-blogul-saptamanii-sondaj-si-comentarii-de-sustinere-3.html

    Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  6. Yes Sir! http://viatadeboem.blogspot.com/2010/02/graduate-sound-of-silence.html
    Mă rog, e scris cam de mult şi chiar cred că o să-l revăd şi să mai fac o încercare de postare, aşa odată cu primăvara

    RăspundețiȘtergere
  7. acum l-am terminat de vizionat. excelent film, excelenta coloana sonara. personajul asta e atat de simpatic prin atitudinea schimbatoare incat am impresia ca m-a dus de nas , ca ne-a aratat o fata cand de fapt el are alta.

    RăspundețiȘtergere
  8. da, versatil foc omu/personaju, nu e nici geek pe de-antregul asa cum apare tipologia asta in cinemaul actual, dar are o siretenie...omeneasca, o necumintenie...ce sa mai, e umanoid foc, d'aia e asa de likable :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi se pare ciudat ca nici un comentator nu sesizeaza dimensiunea de VICTIMA a personajului principal (Dustin Hofman)! Practi despre ce vb ? Un tanar naiv, labil hormonal, dar de familie buna si cu BANI (isi permitea zilnic o camera la un Hotel de lux), care este VICTIMA celor 2 femei, mama si fiica. AMBELE exploateaza slabiciunile lui, lipsa de experienta sexuala, si pozitia lui Sociala (generate de parinti, ce e drept). Incercati sa decriptati filmul in aceasta CHEIE, si veti intelege lucrurile ALTFEL.

    RăspundețiȘtergere
  10. e și asta o perspectivă, a fi VICTIMĂ în cazul ăsta înseamnă A ÎNVĂȚA :D

    RăspundețiȘtergere