Nu știu precis cum e cartea lui DeLillo ce stă la baza acestui film, dar despre Cosmopolis filmul nu pot spune decât că e o făcătură non-artistică cu inserții dubioase de pseudo-filosofie, macroeconomie, apocalipse deontologice, mercantilism relativist și alte complicăciuni teoretice și ideologice atât de înghesuite în spațiul fizic al unei limuzine para-luxoase că-ți vine să o ponegrești cu grafittiuri și alte pocinoage. E de neînțeles cum a reușit David Cronenberg, care și-a pus amprenta în ultimii ani asupra multor filme cu greutate, să facă un film atât de scremut, de (poate) voit nelegat și complet aiuristic.
Bănuiesc că printre rândurile cărții zac butoaie de satiră la adresa globarizării și a multor teorii vivide ce-au clădit lumea în care ne cheltuim astăzi gologanii (și șobolanii), dar e greu de crezut că poți ecraniza așa ceva într-un fel atât de neinspirat. Dacă cu precedentul A dangerous method ne plimba lin, onest și romantico-biografic prin psihanaliză, acum Croneneberg folosește o metodă periculoasă pentru a puncta câteva demonstrații eșuate de metafizică și alte proxime domenii retorico-oratorice. Sunt eșuate deoarece atunci când ai senzația că le-ai disecat sensul și că le-ai cântărit însemnătatea apare un element complet detașat care mă face să cred că domnul Cronenberg a refulat în Cosmopolis tot ce n-a putut refula în filmul său despre psihanaliză (A dangerous method).
Personajul principal (interpretat chiar decent de Robert Pattinson) ne face loc pe patul său de Procust, pe bancheta din spate, de unde asistăm la toate nevoile sale de la cele fiziologice la cele filosofice. Uneori pricepem de ce suntem acolo, alteori ne aruncăm privirea pe geam dincolo de care se întinde un oraș artificial. Filmul pare un artificiu, indulgent sa-l numesc artistic, despre artificialitate si superficialitate. E un film cu o non-logică lynchiană, cu o imagine șlefuită, cronenbergiană și cu un joc actoricesc nu tocmai compatibil poveștii sau non-poveștii. Dar ceva bun de spus la adresa acestei refulari cineaste (mai bine zis a acestei adaptări) tot se găsește: unghiurile, încadraturile și decorul (acolo unde el este altul decât interiorul limuzinei) sunt îndrăznețe, estetizate profi, însă par să comunice doar între ele nu și cu personajele.
Îl puteți viziona astăzi în cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucarest la Cinema Studio de la 20:30
Bănuiesc că printre rândurile cărții zac butoaie de satiră la adresa globarizării și a multor teorii vivide ce-au clădit lumea în care ne cheltuim astăzi gologanii (și șobolanii), dar e greu de crezut că poți ecraniza așa ceva într-un fel atât de neinspirat. Dacă cu precedentul A dangerous method ne plimba lin, onest și romantico-biografic prin psihanaliză, acum Croneneberg folosește o metodă periculoasă pentru a puncta câteva demonstrații eșuate de metafizică și alte proxime domenii retorico-oratorice. Sunt eșuate deoarece atunci când ai senzația că le-ai disecat sensul și că le-ai cântărit însemnătatea apare un element complet detașat care mă face să cred că domnul Cronenberg a refulat în Cosmopolis tot ce n-a putut refula în filmul său despre psihanaliză (A dangerous method).
Personajul principal (interpretat chiar decent de Robert Pattinson) ne face loc pe patul său de Procust, pe bancheta din spate, de unde asistăm la toate nevoile sale de la cele fiziologice la cele filosofice. Uneori pricepem de ce suntem acolo, alteori ne aruncăm privirea pe geam dincolo de care se întinde un oraș artificial. Filmul pare un artificiu, indulgent sa-l numesc artistic, despre artificialitate si superficialitate. E un film cu o non-logică lynchiană, cu o imagine șlefuită, cronenbergiană și cu un joc actoricesc nu tocmai compatibil poveștii sau non-poveștii. Dar ceva bun de spus la adresa acestei refulari cineaste (mai bine zis a acestei adaptări) tot se găsește: unghiurile, încadraturile și decorul (acolo unde el este altul decât interiorul limuzinei) sunt îndrăznețe, estetizate profi, însă par să comunice doar între ele nu și cu personajele.
Îl puteți viziona astăzi în cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucarest la Cinema Studio de la 20:30
A dangerous method, este un film foarte prost!
RăspundețiȘtergereAici, prima dată, am citit Metropolis, îmi cer scuze de confuzie.
Cartea e un pic mai buna, dar nu cu mult.
RăspundețiȘtergereDe altfel, nici nu se putea face ceva mai bine. Parerea mea...
Cartea medie, filmul sub medie...
@ scorchfield din ce punct de vedere e prost?
RăspundețiȘtergeremetropolis? profanareee :))
@ jovi filmul sub decenta intelegerii si perceptiei :))
există și un alt film
Ștergerehttp://www.imdb.com/title/tt0333611/
spre comparație...
notat
RăspundețiȘtergeredar Cronenberg a facut un film comercial si estetic despre un subiect care in general nu necesita aspectele astea doua pentru a fi...explicat :)
Nu cred ca Cosmopolis e chiar atat de rau.. are si momente bune, scene individuale. Iar pentru felul in care e filmat si pentru personajul lui Pattinson, care e atat de detestabil, ii arat indulgenta. Pseudo-filosofia aia nu-i apartine lui Cronenberg, nu? Adica, e meditatie narativa pusa in gura unui personaj "pierdut" dintr-o carte destul de actuala. Iar filmul e o abordare mai "altfel" a temei autodistrugerii: cum sa te ruinezi in 24 de ore ca sa te simti bine dupa asta. Pare excentric si pretios si complet lipsit de viata dar asa e si personajul: o coaja lipsita de suflet. Nici nu-i de mirare ca nu ne putem convinge sa ne placa... nu trebe sa placa.
RăspundețiȘtergerenu zic nu, doar vorbim de Cronenberg aici care stie cum sa foloseasca spatiul, lumina si altele, normal, are parti ok...inteleg ca este un film despre coaja si superficial, asta am zis si eu, dar deja asta cu Țfilmul asta nu trebuie sa-ti placaȚ (nu la tine ma refer, venit chiar din gura autorului) suna cel putin masochist...ma rog, filmele mai sunt facute sa starneasca polemici, controverse, filmul asta sper ca isi doreste asta si nu...sa nu placa. Pseudo-filosofare e ceea ce a imbratisat domn Crone alegand adaptarea/ecranizarea (ce-o fi ea) a cartii asteia
RăspundețiȘtergereSi eu am avut probleme sa ma conectez la el. E bizar. Confuz. Dar nu cred ca e un film rau ci unul care reflecta foarte bine cartea si, poate, o anumita atmosfera dintr-un anumit segment al societatii..
RăspundețiȘtergereUite o bucata de interviu cu Crone:
"Well for me this was a hardcore art film -- there were to be no compromises. [Laughs] I really wanted Don's dialogue to be on screen, even when it's kind of meditative, philosophical monologue. There was no question, ever, in my mind that I would compromise that to make it "more accessible," because I thought that would just destroy the reason for doing the movie in the first place.
But I agree with you completely, and I think that's very well-observed -- at a certain point the audience shouldn't worry about catching every word and understanding every twist and turn, because at a certain point that's pretty much impossible. I think if you see the movie a couple of time it does all make sense, and it's all actually really interesting, the meditations on the future of capitalism and how that all reflects back on to the present, and so on, and the future of money -- quotes like, "Money has lost its narrative value," things like that, which are hard to absorb on the fly. But if the audience lets that stuff wash over them, you know -- almost like music, rather than dialogue -- and doesn't fight it, then I think they'll have a much easier time rather than being sort of frustrated and confused otherwise. But if you get in the right state of mind it really does work quite well, I think."
Sub asteptari pentru mine...
RăspundețiȘtergereeste un film foarte prost!
RăspundețiȘtergere