joi, 25 noiembrie 2010

My winnipeg

In Winnipeg each day is if day...happy land, happy land, happy land 

Numărându-mă printre acele ectoplasme care s-au dezobilicat la un moment dat al nînsemnatului stagiu respiratoriu pe terra de glia natală, am trăit o clipită nostalgică intensă văzând acest documentar-suprarealist, acest vertij pântecos, supraetajat oniric (deloc ca-n inception, ci aşa cum trebe :P).  O călătorie cu trenul prin cercurile unui oraş dantesc, redată bunuelian, alphavillesc, metropolisist cu accente subliminale, însoţită de acordurile unei locomotive, cerber al memoriei, sunând obsesiv a subconsţient lynchian.

O călătorie monologică dezlânată de către o voce narativ-imperativă (wake up, wake up), conditional-optimistă (what if, what if), o voce la persoana întâi care grăieşte sincer, vivid, răzvrătit depre oraşul de odinioară, despre schimbările arhitectornice care i-au schimbat epidermul şi miocardul, despre somnabulismul colectiv, despre ciudăţenii, unicisme citadine, legende locale, despre bubele, eczemele unui organism de sine stătător care ţine cu tot dinadinsul să se conserve cumva paradoxal, deconstructivist, ca un shiva, ca o tonadă, ca o gaură neagră, hiptontizându-i pe ai săi fii citadini, devorându-i saturnian. Introspecţia se desfăşoară totodată pe un plan experimental-psihologist făcându-se trecerea din anticamera stradală, rece în cea care a găzduit odată suflarea caldă a membrilor familiei regizorului-povestitor. În urma claustrării, dezintegrarii oraşului decor se pierd totodată şi actorii săi, dar palpabilul fostei lor existenţe rămâne cumva suspendat, fantomatic, but what is a town without its ghosts...unknown, unknown, unknown...


film powered by only-on-tuesday-world

2 comentarii:

  1. voice-overul cu accente obsesive suprapus peste imaginile cu trenul mi s-a parut inspirat din zentropa lui trier (si sincer, a fost singura parte enervanta a filmului)

    also, mi-a mai placut modul in care se suprapune imaginea orasului cu cea a mamei - maddin are o relatie oedipiana fata de ambele, vrea sa fuga dar ii e imposibil, there's this love-hate relationship he can't escape.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu daca mai aud locomotiva aia in vreo pelicula o sa imi iasa ochii din orbite:))yeah, mama si gheea, frumos concatenate, plus mustruluirea aia zdavana, facuta fiicei, plus ornitofobia ei hitchcockiana ;))

    RăspundețiȘtergere