marți, 27 septembrie 2011

Contagion

Mi s-a părut a fi unul dintre cele mai seci filme pandemice din ultimii 20 de ani să zic, în ciuda siropului actoricesc edulcorat: Kate Winslet, Marion Cotillard, Gwyneth Paltrow, Jude Law, Matt Damon (pentru acest cvintet ar trebui rescris un Closer, Closer to the edge dacă e să rămân în sânul panextincției). N-aș vrea să blamez aiurea neputința dramatică a filmului neconcordantă celei a omului pus în fața virusului, a iminenței și imanenței, există totuși secvențe în care lăutricul explodează tragic, dar neconvigător îndrăznesc a spune. 


Ce-i drept sunt multe elementele ce nu ajută la o cristalizare serioasă a toposului, a situației, a pericolului, a jocului actoricesc în sine. Există porțiuni tern montate cu aspect de filmulețe corporatiste, de spoturi fade, asezonate cu o muzicalitate bizară la fel de mercantil-ofertantă. 


Filmul este aglomerat de virgule geografice și demografice, odată ce locația se mută din Hong Kong în Londra ecranul se injumătățește de text, informație care până la urmă nu va cântări prea mult la înțelegerea contextului, efectelor, câteva date estimative are orișicine la îndemână, exces s-a făcut și la nivel de font, textul abundă în fonturi inutile cu aspect rudimentar. Nici structura scenariului nu este tocmai una echilibrată, cazuistica e tipică: japonezii, franțuzoaica, blonda adulteră, doctorul, cercetătorul nerecunoscut, bloggerul, un babel ce se vrea a fi susținut omogen din toate unghiurile, dar care eșuează în actul său contorsionist. 


S-a considerat însă de bun augur ca acest echilibru să fie cumva restituit prin mișcarea demonstrativă din final care e ușor predictibilă, are aspect de fentă, de șustă circulară, de tușă revigorant necesară. Nu cred că s-a mers niciunde cu nicio ipoteză: nici cu neputința omului, nici cu cea a sistemului, a societății în fața inevitabilului, nici cu eventualul substrat reacționar, nici cu explicațiile logice, nici cu cele medicale, nici cu izul de wikileaks, nici cu umanitatea, nici cu vandalismul (au făcut-o alte filme înaintea ăstuia, poate cel mai reușit dintre ele Children of men), nici cu geopolitica, nici cu mass media, nici cu emoția, nici cu tragismul. Totul a rămas cumva suspendat, pierdut într-un organism leneș ca un virus latent, incubat, cuminte.  Poate greșesc, poate că filmul a vrut să spună ceva simplu prin metode la fel de simple și poate că nu asta era soluția. 



Atenție spoiler: n-o ratați totuși pe Gwyneth Paltrow...scalpată, apoi cadrul în care Marion mai că parcă ar fi Kate și pe Jude într-o porcărioară de costum protectiv.

7 comentarii:

  1. Eram pregatit sa infrunt cei mai buni virusi si tu imi zici ca sunt seci. sunt dezamagit :)
    Serios, citisem intr-un ziar strain ca e cel mai bun film pandemic, ca pentru prima data personajele nu sunt importante, ci virusul...
    Oricum ma duc sa-l vad :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :))) te intreb: sunt personajele importante in Children of men, sunt ele importante in 28 days later, in The road? :)) Ma rog nu-s virusi in toate, dar efectul asupra omului e tot ala. Filmele astea sunt net superioare lui Contagion, desi intr-adevar se screme sa scoata ontologicul la intaintare in detrimentul virusului o face sleampat si bizar...nah asa mi s-a parut mie

    RăspundețiȘtergere
  3. distributia e de vis...am observat ca s-au decurcat binisor in box-office si cateva pareri pozitive.
    ma fandesc ca in mare parte datorita actorilor...unde is posterele cu partea masculina?? :))

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) pai am luat si eu ce am gasit pe net ca inca nu a iesit (cred) varianta dvd incat sa trag niste cadre de doamne ajuta :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Ca sa te citez, "filmul a vrut să spună ceva simplu prin metode la fel de simple" - asta mi s-a parut dintotdeauna viziunea simplista si lasha a lui Soderbergh. Sincer, nu mi-a placut niciodata ce a facut, e atat de obsedat de tehnica incat uita ca de fapt face un film. E un regizor fara suflet. Singura lui reusita (dupa gustul meu, desigur) a fost Solaris. In rest... Contagion spune totul.

    RăspundețiȘtergere
  6. da, e multa simplitate si ratiune rece in filmul asta, chiar ca...lispit de suflet, mult mai mult suflet am gasit in...Cold Souls :)) stii ce-ar trebui noi sa vedem de dansul ca sa ne mai treca siberianismul? The Girlfriend Experience =))

    RăspundețiȘtergere
  7. multa simplitate* voit curat oximoron

    RăspundețiȘtergere