Nu știu de unde provine aceast pantagruelism, această cronofobie a cinematografului indian, această cursă cantitativă de a filma continuu, n-aș vrea să iau sărăcia drept reper și să spun că cinematografia indiană este cumva un factor compensator realității sociale, o uzină de vise funcțională, colorată, înzorzonată, vie, însă pare o explicație empirică, rudimentară plauzibilă. Se spune că indienii ar face cam un film pe zi, cu așa aplomb, cu așa putere de muncă, cu așa forță creativă că până la urmă a inventa o melodramă intortocheată pe zi e totuși rezultatul unei sforțări creative, apoi vin muzica, dansul, care la rându-le necesită creativitate, cu așa variabile la îndemână filmul indian a cam rămas același, supurând de aceeași lacrimogenitate avidă, spectatorul e proțăpit în fața aceluiași ecran vacumm de batiste, persistă același masochism-optimist, succesiunea dintre o secvență cântată cu patos și una surghiunită pe altarul chinului prelungit, ruda mai nesătulă a morții, nu poate fi decât o baleiere masochist-optismită, o oglindă augmentată, ușor deformată a vieții cotidiene.
Filmul de față figurează pe imdb undeva după nota 8, lucru ce evident atrage atenția. Deși este filmat și montat destul de profi, pe alocuri bombastic de bine aranjat, el este totuși un film ce respectă cutuma, baleierea mai sus menționată. Nu are ce-i drept trăsăturile neglijente ale unui film lucrat într-o zi, se vede treaba că e muncit, subiectul incearcă să o ia pe o potecă neutră, trei studenți, viitori ingineri o apucă pe poteca asta, numa că povestea lor se abate de la drum și este învăluită de iele și nimfe stilistice, cu belciuge în nas și sariuri franjurate ca niște corzi de alăută ce îngână ode. Ponțialul umoristic e sugrumat de aceleași sariuri până ce îi gâlgâie lacrimile cartarsisului, însă el se remarcă timid.
Am sperat că voi vedea o comedie indiană eludată de scheletul cretacic al unei întregi tradiții ritualice, dar imediat ce se întrezărește oleacă de abatere apare de după colț un glas pantocrator, o voce cu ceva abilități hipnotico-sonore ce acaparează și temperează.
Mi-e greu să înțeleg repetitivitatea acestui tribut, acestei rugi filmice, acestui ritual, o paradigmă filmică căreia nu am ajuns să îi cunosc firidele hibride. Așa că ar cam trebui să pornesc în căutarea cireșărească a lor, un search indian independent movies nu mi-ar strica.
Curent recurent: The wayward cloud, 3 Idiots și Singin in the rain
Cred ca cinematografia indiana e singura din care nu am gustat. Ma enerveaza dansurile si cantecele lor. Poate daca nu publicai poza cu aia trei idioti in rosu, albastru si verede ma gandeam sa-i dau o sansa filmului. Asa nu:)
RăspundețiȘtergere=))) și eu care credeam că ăla-i hook-ul, oricum dacă dai un search pe google e omniprezenta asa ca ai fi dat de ea :P
RăspundețiȘtergerestai, te referi la aia cu scaunele, right?
Da, la aia cu fundurile :))
RăspundețiȘtergereMie mi-a placut, mi s-a parut ca functioneaza destul de bine drept comedie usoara. E genul de film la care trebuie sa-ti cobori pretentiile si sa-l lasi sa se distreze, dar nu de ala american cu tot felul de glume stupide. Cred ca funtioneaza mai bine pentru ce se vrea a fi decat Castaway on the moon de exemplu, pe care l-ai cam ridicat in slabi daca nu ma insel :P
RăspundețiȘtergereLegat de cinemaul indian, sunt aproape in totalitate un necunoscator, dar stiu un regizor extraordinar care facea filme profund umane despre oameni simpli, total diferite de ce stim noi ca vine de la ei. Daca nu stiti de Satyajit Ray ar trebuie sa-i vedeti trilogia Apu (Pather Panchali, Aparajito, The World of Apu).
in slavi* (scuze, am apasat pe langa :P)
RăspundețiȘtergerenu reneg acum faptul ca m-a distrat oleaca, dar ma intreb daca au comedie pura, fara siropozitati si care sa nu bata spre american, am sa ma interesez cu privire la trilogia Apu, merci :)
RăspundețiȘtergereps am vazut in the loop, m-a intristat :))
dar mi-a placut the egg man :D
Mie mi s-a părut haios. Scenele cu singing and dancing (limba din film e o corcitură între indiană și engleză) se vor fresh dar ideea în sine e veche, obositoare, clișeu. Nu știu de ce se încăpățănează pe ea.
RăspundețiȘtergerep.s. Există și un fel de continuare, mi s-a părut mai bună decât 3 Idiots. Se numește Taare Zameen Par.
Marine!!.. ia si pune mana si uita-te ca e film frumos.
RăspundețiȘtergerehm, ce de lume l-a vazut :P
RăspundețiȘtergereAm văzut aseară filmul. Ca poveste, mi-a plăcut pe alocuri. Au fost chiar câteva scene încântătoare! Dar, şi "ieftinelile" au fost pe măsură...
RăspundețiȘtergereE OK de văzut într-o seară cu prietenii. Nu cred că l-aş fi văzut dacă nu ar fi venit cu ideea un prieten aseară... :)
eu l-am văzut în solitudine și liniște și evident mi s-a umplut camera de...triluri :P
RăspundețiȘtergere