Submarine

Axiomele glam-spasmodice de specialitate îl descriu ca fiind cea mai fresh și mai revoluționară comedioară britanică din utimii ani. Tind să subscriu nu cu o linie ci cu un desen ondulat baroc sub această afirmație. Ceea ce înseamnă că stagnez oniric asupra axiomelor. Este un film proaspăt nu atât prin idee cât prin expunerea ei. Dragostea adolescentină prinsă între bullies, sarcasme, părinți încapsulați și copii destupați la slovă și la gând sunt subiecte-pilon, la fel de indestructibile cinematografiei ca miturile antice pentru literatura modernă. 

Însă câteva elemente o iau cumva înaintea ideii: flick flack-ul vizual între cadre atent colorate, buchisite, lustruite, dialogurile inteligente, cumva meta-ironice, intruziunile, filmul matrioska, 

comicul mai mult sau mai puțin fantasmagoric: My mum gave a handjob to a mystic. Meta-ironia limbajului constă în faptul că volbura, degringolada dialogurilor, structura lor trădează o voce subiectiv-matură, iar prin mijlocirea acestei voci copiii, protagoniștii, devin posedați. Vocea coboară printre ei cam ca submarinul în ape nu tulburi, ci netulburate. Ia ființă astfel un schimb de replici tăios, amuzant, aproape fără de corespondent realist lucru ce transformă filmul într-un fel de alegorie simpatică. 

Jordana and I enjoyed an atavistic, glorious fortnight of lovemakin'; humiliatin' teachers and bullies in the week. I have already turned these moments into the Super-8 footage of memory. 

Tweet