duminică, 4 septembrie 2011

Hesher

Iisus coboară în suburbia postmodern-capitalistă, el se întrupează într-un tânăr tatuat, murdar, urât mirositor, neprietenos, zeflemitor, rostitor de pilde și metafore ce-ar face-o să roșească pe însăși Magdalena laolaltă cu discipolii ei (da, ai ei). Degetul pantocrator al acestui Mesia de ocazie se îndreaptă insultător înspre superlativul absolut (spre encefal, rațiune sau poate spre dumnezeu)



crucea sa e conecatată la duhul sfânt prin relee,


cina tainică apare și ea cumva resuscitată



Dincolo de aceste interstiții interpretabile, ludice, într-o oarecare măsură comice, Iisusul simbol, iisusul atavic (asta ca să elimin orice posibil afront adus Bibliei ca istorie revelată), Iisusul-Hesher este un personaj acaret, un personaj pârghie, un om cu soluții alternative la probleme vechi de când lumea, soluții colocvial exprimate, teribilist puse în practică. Felul în care Hesher-personajul, interpretat seductiv de Joseph Gordon-Levitt, pătrunde în sânul familiei eșantion, în drama sa aferentă, este unul aproape imperceptibil, membrii familiei îl primesc pe domnul Hesher ca pe un sol, ca pe un musafir antecedent, iar el, recunoscător pentru această ospitalitate ca orice alt predecesor atins de duh și ca urmare a unui soi ciudat de spirit civic dă o mână de ajutor, în felul său caracteristic.


Dialogurile sunt savuroase, ele se mișcă brownian într-un spațiu destul de restrâns, sunt pasate de către un număr la fel de restrâns de personaje și poate de aceea par cu atât mai amuzante, mai ironice în raport cu drama microuniversului familial. O casă, o benzinărie, o străduță sunt suficiente pentru ca drama să fie vizibilă, pentru ca demersul întru revigorarea fericirii să se desfășoare nestingherit, e vorba de o fericire-conștientizare, de o fericire terapeutică. Apariția lui Natalie Portman  poate părea prăfuită pentru unii, altminteri ea se mulează destul de bine pe scheletul personajului său cumva periferic, deloc profetic.


Filmul poartă nimbul veșnicei mâhniri americane, veșnica redersare a familiei năpăstuite ce trebuie să treacă prin întâlniri de grup, prin patimi, prin gap-uri, prin catarsis, prin batiste, dar noroc cu Hesher sub-anti-eroul de suburbie care rescrie apocrif evanghelia de cartier.

There is an elephant in the room:

 (elefanți în dreapta, pe birou)


:D

11 comentarii:

  1. Eu l-am comparat cu un fallen angel. Dialogurile sunt delicioase, iar interpretarea e deosebita. Incredibil, dar n-am observat elefantul roz! Nu stiu dupa ce ma uitat :))

    RăspundețiȘtergere
  2. fallen angel, jesus nah aceeasi familie...pantocratoare :))
    da, m-au obsedat elefantii aia :P la natalie te uitasi doh :))

    RăspundețiȘtergere
  3. hmmm ... mi-a trecut la un moment dat prin cap ca asta va fi urmatorul jesus :) ...
    Portman mi-a adus aminte de "fata buna", jucata de mult de Anniston ...

    RăspundețiȘtergere
  4. hmm...natalie-anniston, eu am vazut-o numa ca pe o vestala, chiar si in ciuda...scenei cu pricina :P
    apropo de anniston, ala e cel mai bun rol al ei...in rest ma anerveaza la culme :)) gata cu confesiunile

    RăspundețiȘtergere
  5. is it hesher month?
    talk about trending

    RăspundețiȘtergere
  6. mah, o fi, ne-am pocaitara cu totii :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Unde ați reușit să vedeți filmul? Vreau și eu!
    Felicitări, e cea mai inspirată cronică pe care am citit-o în ultima vreme.

    RăspundețiȘtergere
  8. merci Mihai :P uite eu l-am luat de aici http://www.kat.ph/hesher-2010-dvdrip-xvid-attentatet-t5700109.html

    RăspundețiȘtergere