marți, 7 iunie 2011

Limitless

Spălător de materie cenuşie la originea-i compoziţională, însă catalizator-multiplicator-suprarealist al acesteia la nivel de conţinut, Limitless face parte din categoria de filme comerciale premium, are un target corect delimitat pe care îl tratează reverenţios, nu-i pălmuişete bunul simţ, îşi cunoaşte precis felia în plăcinta digramă pe piaţa de profil, ştie că vinde un nume augmentat calitativ şi de aceea îşi meţine statutul fictiv-activ de la origini până la declin. 

Analogia terminologic-mercantilă e cât se poate de legitimă având în vedere poleiala şi lustrul urofob dat acestui film-ambalaj, a cărui menire e să te fenteze encefalic încât să-l apuci spasmodic de pe raft mânat de pârghii subliminale şi să fugi la subraţ cu dânsul. Dichiseala vizuală, realismul perceptual, cromatica motorie, saturaţia detaliului toate converg ca magii la ieslea unui concept cam rar întâlnit în ultima vreme, inteligenţa vrac, dobândită dubios, bună şi asta. Ea e desigur uzitată în scopuri pecuniare natural emergătoare, acceptabile atâta timp cât posesorul ei nu începe să facă nomol dintr-însa şi nu-şi prefigurează planuri penibile întru cucerirea planetei şi căii lactee  în mintea-i diabolic cerebelos-bulbucată



Slavă stratosferei nu se întâmplă aşa, succesul vine progresiv, încotoşmănat într-o fanelă de entertainment confecţionată dintr-un material uşor, plăcut la atingere. În ciuda subiectului, compoziţiei şi bibiliturii vizuale vădit înălbitoare, jocul actoricesc e chiar reuşit, Bradley Cooper mi-era foarte antipatic până la acest rol, 


iar  tenta spasmodic-cretinoidă, dar foarte amuzantă de la final...cea cu hemoglobina 


au propulsat produsul pe piaţa de profil undeva înaintea multor altora din acelaşi...segment. Multă muzică autohtonă care o ia simbolic înaintea imaginii, câteva sketch-uri de prisos, dar nah câte să ceri şi de la o pragma-peliculă. 

  
 aş putea foarte uşor să-l trec cu vederea pe de Niro

 


 dar nu şi pe această Kidman în devenire, Abbie Cornish



7 comentarii:

  1. Frumusica acesta Abbie Cornish. Filmul e bun, intens si captivant. te tine in suspans pana la sfarsit pentru ca nu e tocami previzibil. Cat despre ideea de baza, desi nu e originala e bine dezvoltata.
    Faza cu hemoglobina m-a cam enervat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, te păcălesc că-i un film inteligent, cât să-l vezi şi să realizezi că nu e. Arunca în faţă premisa că un scriitor e subiectul principal, cât de fapt e doar un giumbuşluc de a conferi unui film pur-comercial ceva mai multă perspectivă în faţa altora. Totuşi, e relativ ok, adică vizionabil :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ marian :))) faza aia e ca nuca in perete, dar mi-a adus aminte de ceva din umorul...asiatic :D
    @ bogdan cand ma uitam la film m-am gandit intrucatva la Slumdog Millionaire, nu prea mai vezi inteligenta pura in filme, doar inteligenta-apanaj, inteligenta care sta pt altceva, deci inteligenta metafora, inteligenta-simbol-semnificat...iar acum imi vine in minte, compesatoriu, the Great debaters :D

    RăspundețiȘtergere
  4. mie mi s-a parut cam confuz. in ceea ce priveste genul in care s-ar integra. am senatia ca nci regizorul nu stie ce a iesit. insa , film bun, una peste alta ...

    RăspundețiȘtergere
  5. :))))))) comentariile mai tari decat filmul .

    RăspundețiȘtergere
  6. @ klausen e intr-adevar oleaca hibrid, dar asta e o trebsoara ok :D
    @ marule multumim :P

    RăspundețiȘtergere
  7. Apropos de ce spunea Bogdan, pe mine m-a atras in prima instanta povestea scriitorului. Am fost oarecum dezamagita ca partea scriitoriceasca s-a pierdut in haosul filmului. Insa mi-a placut. Al naibii de mult. E genu' ala de film care la final te face sa visezi... dar daca...

    Andres

    RăspundețiȘtergere