Room in Rome

Pornart-ul nu e aşa un fruct ce dă în pârg la cea mai mică atingere solară, el trebuie cules cu grijă din pomul cunoaşterii ca nu cumva să i se hâţâne crengile şi să se facă risipă, apoi trecut cu binişorul pe la nasul cuplurilor adamice recurente ca ciorchinii în grădina mundanului.

 
Fructul ăsta crescut artificial la penumbra unei camere din Roma are o pulpă, o consistenţă şi-o miasmă dubioase, însă coloristica îi e îmbătătoare, ea păcăleşte ochiului care păcăleşte la rându-i gura şi nah muşti ca fraierul, după care ţi se sclipeţesc simţurile, ţi se zburleşte spiritul şi ceri ca un lepros în pustie o gură de apă şi-o umbră de dumnezeire.

Atunci când pui laolaltă două fătuci de etnii, înălţimi, gusturi, tabieturi, fetişuri diferite, dar care împart aceleaşi cearşafuri, aceeaşi şchiopătare lingvistică şi acelaşi anonimat atunci fundamentul comun se cam disipă, inferior numeric, calitativ, în faţa colosseumului de antinomii. Jocul artitectural, somatic şi pictural nu îşi poate expanda pulpa prea departe de fătucile-sămânţă, nu poate să le ţină loc prea mult timp, nu poate grăi în numele lor (deşi ar cam fi putut) şi atunci iese la iveală, după o muşcătură zdravănă din astă pulpă, stricăciunea scociorâtă de peristaltismul unui vierme preponderent lingvistic.

Eu înţeleg că e cam aiuristic şi lipsit de bun simţ să faci un film eminamente sexos şi artistic fară a pune pauze vorbite, pauze lubrifiant-lexicale, dar nici să ungi discursul cu toate alifiile, cu uleiuri-epitet, cu cratime fataliste şi cu puncte de suspensie penibile. Lexiconul strică deci sexiconul lăsând să se vadă desuuri...adminsitrative, o actriţă pare mult mai bună decât cealaltă, pe când cealaltă e bună şi atât :D.

Aş fi zis că muzical stă excelent însă se ajunge la suprasaturaţie prin două melodii derulate obsedant, al naibii de potrivite ce-i drept (una din ele e Loving Strangers, cealaltă mai jos). E aproape enervant modul în care sunt puse unul peste altul elemente eterogene forţate mai apoi la simbioză, poate din spasmodism, din neglijenţă, poate de dragul diversităţii sau poate doar ca rod al unui stări de inconştienţă soră cu îndrăgosteala. Ideea, contextul, vizualul fac front comun şi intră în conflict cu un conglomerat haotic de scăpări, de exagerari, de fatalisme, de brobonele baroce urcătoare de barometre glicemice. Călătoria camerei de filmat justifică titlul mai mult decât o face acţiunea în sine, ea refuză egocentric să se apropie de tot ce se află în exteriorul ei:

So, pentru fanii 9 songs ăsta e next level :)).

Tweet