se întinde ca iedera pe străzile ei, împiedică trecătorii, îi irită, le dă brânci în coastele roase de plaga mundanului și îi târăște în albia iordanului unde clipocitul spiritualității se dovedește a fi acid în urechile lor, acid ce dizolvă ceara învelișului așa zis uman surd la bocetele lăuntricului. Această coborâre, această întrupare e mijlocită evident de un trup, un trup-parabolă, un trup deșirat, un trup-discurs cel al lui David Thewlis (care joacă demiurgește :D).
Nu este neapărat un film-unilateral, coconizat în jurul unui singur personaj, însă aura lui e de o luminozitate primordială, iar celelalte personaje cu toate că sunt exemplare și jucate la fel de bine formează un tot absolut, un angrenaj, un roi zumzăitor la vâlvătaia ăstei luminițe. Condiția micului geniu-analogic este trecută prin colbul sărăciei, altfel puterea exemplului n-ar mai fi avut aceeași forță ilustratoare. Această forță este potențată și de trecutul negricios al geniului, de aplecăciune sa către dezintegrare:
All right, I'm not saying that life will end or the world will end, or the universe will cease to exist. But man will cease to exist! Just like the dinosaurs passed into extinction, the same thing will happen to us! We're not fuckin' important! We're just a crap idea!
Acest spirit nihilist nu are însă parte și de materializare, de răzvrătire punitivă ca în Made in Britain spre exemplu, el se reduce la osatura discursului, la forța cuvântului, așa cum idioma este creatoare atât în accepțiunea biblică cât și în cea magică, la fel de bine poate fi și desconstructivistă, nu atât distrugătoare cât supusă interpretării libere. Drumul către acest deconstructivism, către această crucificare a ontologicului, a pupei precare, e o Golgotă pavată cu cranii clănțăninde din mandibule, cu zeflemele bibilite și deștepte:
Louise: How did you get here?
Johnny: Well, basically, there was this little dot, right? And the dot went bang and the bang expanded. Energy formed into matter, matter cooled, matter lived, the amoeba to fish, to fish to fowl, to fowl to frog, to frog to mammal, the mammal to monkey, to monkey to man, amo amas amat, quid pro quo, memento mori, ad infinitum, sprinkle on a little bit of grated cheese and leave under the grill till Doomsday.
Ieșind din registrul cristic (răsuflat probabil),
dând la o parte bolovanul criptei, afară așteaptă o magdalenă supusă, orbită de lumină, o femeie-pârghie, femeia-rațiune, deși ea pare o unealtă, o uneltire, o roabă în raport cu omul-discurs, cu trimisul sintactic al demiurgului palimpsest.
Poate că am împins prea tare limitele analogicului, dar le-am impins până în buza spoilărului, pentru că e un film-sporiferic ce merită trecut pe viu prin proprii pori. Efect Homo-polenizator. Încerc să mă dezmeticesc și revin cu...Sucker Punch probabil :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu