Made in Britain

Filmul de debut al lui Tim Roth ni-l înfățișează într-o postură nu tocmai recurentă în cariera sa ușor clarobscură. Personajul său e un răzvrătit, un skinhead schizoid, un homuncul hiperactiv crescut în epubretă radioactivă, în laboratorul unei societăți experimentale, neprietenoase, un puștan inteligent, un omuleț bumerang pregătit să riposteze vehement la tot ce i se oferă și mai ales la tot ce i se interzice.

 

Comparativ cu alți puberi draconici din istoria cinemaului anarhist personajul lui Tim e unul simpatic, comic, relativist, un om cu idei, nihiliste ce-i drept, dar înduioșător în demersul său de a fi în contrapondere cu lumea. Antagonismul ăsta nu i se trage dintr-un lăuntricism contorsionat, întors pe dosul normalității sau din vreo pornire neargumentată, per se, de a fi în permanență în contre-jourul cetății, civitasului, legiuirii strămoșești, ci acestă pornire vine cumva din dorința de a ciunti absurdul acolo unde el stă drept normă.

 

Răzvrătirea nu e deci egocentrică, autofagocitară și expusă întru admirația celor de o speță cu dânsa, ci ea e cumva altruistă, conștientă de propria forță masticatoare în gol, însă optimistă, vizionară și perseverentă. Încercarea de a face dreptate, de a pune lucrurile într-o ordine umanitară, primordială, cumva pe placul lui nea Rousseau e susținută nu prin mijloace violente, contondente, prin portocale mecanice aruncate în capul trecătorilor robotici, metropolisieni, suspuși normelor, ci mai ales prin cuvânt, prin cuvântare deșteaptă, prin argumentare învolburată, colocvial-spirituală, ieșită din gura unui Tim Roth talentat, zeflemitor nevoie mare. 

 Well, honestly speaking, I don't honestly think
  I can keep the peace while I'm incarcerated in this shit house!

- You're out of this room, out of this place. You're back
into the world.
- Its your fucking world, mate, not mine. You can
  stick it up your arse, I don't want it!
 

- You can go to the toilet now.
- Nah, Ill piss on the wall.

Ce-i drept, argumentarea e susținută și de nicaiva accese violente, însă ele sunt de natură simbolică, 

sunt un mini catalizator, un micro-nano-agitator pe fundul epubretei, restul e flacără intermitentă, ațâțătoare, însă nu suficientă pentru a lumina laboratorul ticsit de formule a priori, de reacții axiomatice, de tabele prăfuite, de halate înfofolitoare de trupuri supuse, însă văpaia ei merită un căuș protector de plame adunat în juru-i. Pe cât de simbolică și inofensivă e astă misivă pe atât de dură e plama ce-o primește înapoi, ca pedeapsă pentru neascultare, neatârnare și nesupunere:

Modalitatea de filmare nu pare a se încadra în cinemaul optzecist, ci parcă are un aer avangardist, miroase a Gus van Sant de secol 21 :) 

powered by Marian 

Tweet