The Method/ El metodo

De vreo săptămână încoa tot ascult povestuici experimentale depănate entre murs la vâlvătaie de foc clasutrofil. El metodo își freacă bine mânile deasupra focului ăstuia, mai frige o bezea, mai zăngăne o alăută și  hippie cum e, atârnă stindardu păcii într-un ciot intercostal care ne dă junghiuri de foarte multe ori: concurența pentru obținerea unui job.

Apăi când e vorba de concurență, selecția merge în urma ei, trântește ușa și face să tresalte pipota candidaților, ia loc basic instictual picior peste picior în incinta interviului-interagotoriu, iar când torționarea  este una de grup atunci lucrurile devin ceva mai interesante. Gagica asta năbădăioasă, selecția, căci despre ea e vorba :P, deschide buzele rujate stacojiu [ în plan detaliu ] și  pronunță rotund regula jocului: El Metodo Grönholm,

un fel de ruletă rusească a dinamicii de grup, unu câte unul candidații sunt scoși din joc, probele sunt destul de imprevizibile, capcanele strategice nu lipsesc, se bate fierea firii fiecăruia cât e caldă, se înfierează psihicul atât cât e posbil, e testată răbdarea, perfidia, deotologia, toate  în prezența mai mult absentă a unui big brother anonim, identificabil însă cu privitorul.

Experimentul putea să curgă pe o pantă ceva mai săltăreață, mai inteligenată, mai interactivă de atât, mai puțin axată pe conturarea exacerbată a unui quiproquo nepotrivit contextului, ieșit cumva din regulile metodei,

 donde esta mi camisa, ay, ese hijo de puta, maldito sea, mierda :))

poate mergea oleacă de diluant în culorile tari ale stereotipului și exemplului moralizator, da, știm oameni-s lupi pentru oameni, în astfel de situații își dau jos blana-camuflaj-umanoid pentru a scoate la iveală viscerele unui nărav speculator-oportunist.

Mi-am adus aminte de câteva interviuri de grup la care am participat, să vă povestesc? :)) bine bine, dacă tot mi s-a oferit pasa asta :D

Unul era pentru un post de promoter din ăla insular, de prin supermarketuri, unde te invită gagicuța să încerci o cremuță nouă de fiță, un rimelaș, un parfumel, eram 3 la interviu, io și două mă scuzați piți :D nuș cum să le  nomenclaturez altfel, fete cu sclipici pe dânsele, stroboscopice, gasparnoești,  vorbim noi de una de alta, la un moment dat cetățeanca torționară, intervievatoarea, zice i hope you don't mind if we continue the interview in english, fătucilor de lângă mine le-o pălit brusc strălucirea, io zic yeah bitches this is my moment drept în câlcâiu lu ahile vă ard, this shitty job is mine, adevăru e că eram în căutarea unui job de luni bune, buuun, întrebarea unu which is your favorite movie, zic this is fuckin heaven și pentru că revăzusem proapăt The painted veil îi dau io în stânga și în dreapta vai cât de minunat e, chiar mai bun decat cartea, ce minunat e domn norton, bla bla mă miram și io de sentimentalismu-mi de mamiță înflăcărată,  îmi amintesc că una din tipe spunea că i-a plăcut pe aripile vântului pentru că e un...film frumos :D yeah sure :)) a doua zi mă sună torționara, zice sunteți supracalificată pentru job, zic what dă....nu avusesem un job în viața mea și dama asta zice că sunt peste ce cautau ei, așa că vă trimit la un interviu la rompetrol :)) oh da, prefer oje și danteluri. Acolo m-au intâmpinat doi tipi apatici care m-au întrebat din prima dacă obișnuiesc să ies des cu prietenii în oraș, what dăăă, și că jobu presupune creativitate zero și automatism maxim :D su per ia mă ne ne du mă....

Un alt interviu de grup la care am participat fuse într-o clădire cu ștaif de puțea a dubioșenie, unde toată lumea era la costum, gelată și tocată, adecă pe tocuri :P ce dreacu cautam io acolo cu treișpe chestii handmade colorate pe mine, pe bune dacă îmi amintesc cu se ocupa compania, ce întrebări s-au pus, ce răspunsuri s-au dat, câți am fost, ce culoare avea dermu fiecăruia, însă un lucru sigur am reținut, era o damă înzestrată, îmbidonată de mama natură  cu lăcomia dracilor și cred că nimeni altcineva nu-și mai amintește nimic altceva, probabil că a și obținut postul, nu, nu e o prejudecată doamne apără sau vreo refulăciune, dama avea pliscul mobil la purtător, dar zău dacă îmi mai aduc aminte ce spunea, ceva îmi astupase ochii și privirile :)) și nu, n-am niciun fetiș pentru sâni, dar cu sâni ca ăia poți să începi a avea unul fie că ești bărbat, femeie, copil, copac, găleată sau compostor de bilete :D

Tweet