căci am dat play de vreo 4-5 ori, numa baphomet poate știi din ce gheizere sufletești izvorăște atâta voință. Am auzit multă lume bună vorbindu-l de bine și tocmai de aceea lehamitea sin și post vizionare se augmentă brusc ca un balon de gumă molfăită de un copil mucos într-un bâlci aglomerat, zău dacă înțeleg de unde atâta apreciere. De ce este necesar un astfel de film când peste ocean Fincher se dă maestrul, psihiatrul șef, cerberul de serviciu în pivnița psihoticilor, aaa, că și suedezii pot să dea târcoale tricefalului, simbiotizând cu păroasa-i ființă, bun, bun și ei pot domne, nu la fel de bine asta e clar. Epicul e tranșat în două file, porționat în două caractere, în două metode de cercetare distincte, două deontologii, una vindicativă, alta detectivistă, unite forțat, aberant de previzibil în termeni comerciali, de dragul privitorului din ultimul rând care urlă cu gura plină de floricele pupoooo băăăă.
Fătuca asta tatuată, cercelată, slinoșită, bisexuală, cocârjată, miasma ei de răcitură fără gust m-a enervat teribil, nu-i ea de vină ci un scenariu care aleargă ca bezmeticul în câmp deschis și căruia nici măcar nu-i ajung două ore juma de de jogging. În contraplonjeu cu dânsa o altă fătucă, deși ceva mai inertă, parcă a grăit mai mult prin simpla-i privire decât mademoisella asta tatuată cu gura mare și cojones de plastico, o privire ce cred că i-ar fi mers lui nea Hichcock drept la corazon.
Criminalul intră în peisaj într-un moment tern care nu-i ajută karma, nu mi-l face nici respingător, nici detestabil, nici agreabil, nu mi-l conturează în nici un fel, găsirea lui e un proces anevoios, neinteresant, deloc nou. Înțeleg că s-a lăsat deoparte călăul, dar nici cu victima nu mi-e rușine, ea apare la rându-i într-un moment de vax-deznodământ predictibil, iar vorba din străbuni conform căreia căutarea e mai importantă decât finele ei palpabil, apăi nici aia nu e aplicabilă, căutarea nu e nici emfatică, nici iluminatorie, n-are pic de pasiune, e rutinieră, e fadă, e de umplutură, când tocmai ei i se atribuie rolul de prima donnă.
scuzați răutacismul
Cu tot respectul pentru cinematografia suedeză acest mimetism hollywoodian nu-i face bine, nu o ajută comparativ cu ce face nenea Fincher și alții din aceeași osatură, mă rog, o avea succes la dânsa acăsică, dar la mine în ogradă acareturile pline cu stârvuri duhnesc, supurează și chiar nu mai e loc de leșuri împăiate. Vizual stă binișor, măcar atât,
montajul e când bun, când neglijent, plictisit, iar coloana sonoră mult prea lubrifiantă, îmi insultă intuiția, prea mult tandem sonor, prea mult joc secund muzical, puțină libertate de percepție nu strică, mai taie din lene, dacă îi spui omului cum să privescă, cum să audă, cum să pună piesele cap la cap apăi nu faci din el decât o marionetă bleagă cu sufletul legat de-o sfoară, priponit în astral, poate sufletul știe mai bine, poate își ea revanșa cu o analiză detectivistă psihotică, cu o vindicațiune exemplară ca I saw the devil :D Cică fatuca asta își continuă meschina-i existență și neînțelesul demers în alte două părți filmice: The girl who played with fire și The girl who kicked the hornet's nest, stoicismul meu e unilateral și nu va fi în vecii vecilor triptic, așa că this girl can go and fuck herself (partea a 4-a) :))
curent recurent:
Nu mi-a parut previzibil ci mai degraba liniar, tipic unui roman de Agatha Christie. Dar atmosfera a fost misto creata, suspansul bine dozat, personajul feminin jucat de Noomi Rapace mi-a sugerat un amestec de seductie psihotica si frigiditate care va ramane in istorie (in felul ei a devenit o "icoana"). Partile urmatoare nu sunt la fel de reusite (alti regizori) dar prima ecranizare m-a multumit.
RăspundețiȘtergereAm impresia ca ai luat-o cam personal :))
Prima partea m-a multumit si pe mine.Atmosfera bolnavicioasa e foarte bine sugerata iar personajele sunt specifice multor filme nordice.
RăspundețiȘtergereSunt curios ce o sa fac Fincher si cum o sa joace Craig.
Rautatea aia roz a fost reusita :D
@ richie daca tu, marian si alti oameni pe care ii stiu si care se uita, ca voi, la filme...misto nu l-ar fi vorbit de bine asa cum imi amintesc ca o facurati, poate ca il percepeam liniar, neutru si atat. Nu te contrazic, fatuca e indeed iconica, dar tot ce tine de ea imi pare nesuferit, e o incercare bleaga de a incropi un cvasi anti erou care sa iti intre cumva pe sub piele, dar mie mi-a racait dermu in speranta de a realiza un un tatuaj cat de cat reusit. Normal ca am luat-o personaj, m-a insultat, a vrut sa ma fraiereasca intr-un access de puerilitate si zeflemea, neah nu-i merge cu mine :D
RăspundețiȘtergere@ marian daca iti vine sa crezi nici nu stiam ca insusi Fincher il va reecraniza, JUR :))) auzisem ca se face remake hollywood style dar nu m-a interesat autoru, hai ca am intuitie nu gluma :))) iar craig hell yeah that's a good choice
@ marian ma bucur ca apreciasi rautacismul roz :D
RăspundețiȘtergererelatia dintre cei doi mi s-a parut destul de ciudata,filmul chiar m-a multumit si tre sa ma pun sa vad si restul partilor despre care am auzit ca nu prea au aceeiasi valoare.
RăspundețiȘtergerepiratule tu intreci toate formele de stoicism vazute si nevazute :))
RăspundețiȘtergereacest film este o CAPODOPERĂ.
RăspundețiȘtergeremai pot eu sa zic ceva :))) as zice multe dar mi-e gura tatuata cu o sarma ghimpata :))
RăspundețiȘtergereauzi domne daca asta e capodopera, nush...Portocala mecanica c mai e, fructul oprit? suflu demiurgic? ideea platoniciana din afara pesterii? intreb si io :)))
RăspundețiȘtergereinitial mi s-a parut bun, insa, dupa un timp, mi s-a parut atat de bun incat n-am mai vazut si restul trilogiei ... nu mai spun ca n-am mai luat nici carttile :) ... dar , totusi, este un film bun :)
RăspundețiȘtergereSuper filmul, mi-a placut!
RăspundețiȘtergere