Don't Die Without Telling Me Where You're Going

sau mai pe suava limbă a lui Borges No te mueras sin decirme adónde vas

Pe mirabilul domn Darío Grandinetti avusei ocazia să-l văd până acuș în ipostaza de poet, al-morții- ibovnic, în El lado obscuro de corazon și în cea de poet-masochist-filosof în Killing words, aici tot poet rămâne însă unul al tehnicii căci nu-i așa domn barbu, poezia nu-i decât o prelungire a geometriei.

Poetul e de fapt un inventator bucolic ce are un ambiț parcă prea puțin ombilicat științei, ci mai degrabă cinema-ului: pescuirea viselor printr-o manțocărie rudimentară și redarea lor în imagini, sub forma de film.

La o așa fundație clătinând-suprarealistă pilonii, decorațiunile, nișele, garguiele și basoreliefurile adiacente se cer a fi la fel de răuvoitoare bolobocului logicii, dar atât de în asentimentul gnosisului unei arhitecturi budiste. Ia forma astfel din văzduh, în poziție meditativă de lotus, un film argentinian despre...reîncarnare și dragoste atemporală, aspațială, acorporală.

 

Mașinăria de vise nu e tocmai o plasă onirică ci e un fel de portal, o arcadă brâncușiană, un mediu de comunicare cu jumătatea atemporală, un mijloc de reanimare, o pârghie ontologică, un suflu optimist pe buze muribunde. Bonomia creștinească, budistă, areligioasă, panteistă, bonomia în stare pură, iubirea față de aproapele din lumea de dincolo,

bonomia asta se învârte slo-mo ca o fustă albă în lumina unui sor primăvăratic și face din filmul ăsta o pildă, fantasmagorică ca orice pildă, dar exemplară. Uite că se mai scriu versete, se mai gândește cineva și la suflet, la miezul lui, la purificarea lui, la regărirea lui sub atâtea layere de egouri prefabricate, nu la sufletul individual al lumii ăsteia individualizate,

 

ci la un suflet individual-colectiv, panteist, nu la sufletul pe care îl estetizezi cu pomade narcisice în fața lumii-oglindă-înconjurătoare, nu la unicitatea noastră cotidiană, la unicitatea prăfuită de atâta uzitare, paradoxal convertită, pervertită lexical în antonimul ei, ci la un eu trans-mundan, livitatoriu, liber.

-adinooo, hellooou, c mama dracu? te-a prins în mrejele lui vreun sentimentalism zefiric, te strânge existențialist coroana de spini, sorbiși din corola de minuni a lumii?
-nu făi, călcai pe corolă de-i țâșni seva, m-am aplecat după ea să-i refac simetria și m-a mușcat a naibii, și când să dau să mă ridic am simțit un junghi și-un lanț rece în juru-mi, la capătul lui Rousseau fuma o pipă și mângâia un cerber pe cap
-adinooo aia sigur era corolă carnivoră? că mie îmi pute a etnobotanică și mă gâdilă polenu ei dubios în nări :)))
-nu e fato, am găsit un pliculeț de bruckner-enciclopedic, marfă pură :D și l-am amestecat cu praf oniric rămas pe fundul captatorului de vise din filmu ăsta și mi-o dat flash-uri gasparnoești.
- mai ai fată din pliculețu ăla? 
:))
ecce pliculețul de bruckner, îl deschid mai încolo, că îi e prea tare esența acuș :P

Tweet