Omul Pasăre, un nou documentar produs de HBO Europe

Producția originală HBO Europe, Omul pasăre, regizată de Alexandru Mavrodineanu și coregizată de Mihai Grecea, va fi difuzată în premieră pe 23 octombrie, de la ora 20:00, la HBO.

Omul pasăre este “Mami” Mihăiță Nicolae care dorește să câștige pentru a zecea oară campionatul național de planorism. Indiferent dacă va câștiga sau nu, participarea lui va marca încă un record pentru aviație și va însemna un armistițiu în lupta sa cu timpul.

“Îi admir și îmi place să îi susțin pe cei care în lupta zilnică reușesc să încline balanța înspre pasiune și bunăvoie. Mami, după părerea mea, este un exemplu aproape didactic de un asemenea om, aproape un arhetip, și dorința mea este ca aceste modele să fie împărtășite cu un public cât mai larg. Poate că un procent dintre spectatori, fie el cât de mic, se va simți inspirat sau va prinde curaj să facă ce îi sugerează sufletul, îmbogățind astfel societatea cu un spirit mai liber.”, a declarat Alexandru Mavrodineanu, regizorul filmului.

Până în acest moment, HBO a produs în România zece documentare originale: Nunți, muzici și casete video (r. Tudor Giurgiu), Apocalipsa după șoferi (r. Alexandru Solomon), Australia (r. Claudiu Mitcu), Lumea văzută de Ion B. (r. Alexander Nanau), Circul Vesel (r. Claudiu Mitcu), The Shukar Collective Project (r. Matei-Alexandru Mocanu), Victoria (r. Adi Voicu, Ana Vlad), Doina Groparilor (r. Pavel Cuzuioc), Vorbitor (r. Radu Muntean și Alexandru Baciu), Anul dragonului (r. Iulian Ghervas și Adina Popescu) și continuă seria acestora cu producția Omul pasăre, regizată de Alexandru Mavrodineanu și coregizată de Mihai Grecea.

“Momentul în care Alexandru Mavrodineanu, prieten cu Mami și fost elev de-al său, a venit în decembrie 2012 să mă întrebe cum mi s-ar părea un film despre Mami, mi-a răsturnat perspectiva. Prin perdeaua de fum care îl înconjura pe erou, am început să-l descopăr pe omul Nicolae Mihăiță. Cu Alex făcusem echipă bună pe teritoriul aeronautic, așa ca am primit cu optimism propunerea de a face împreună un film despre cel mai în vârstă pilot activ din România.”, a declarat Mihai Grecea. 

Omul pasăre este un documentar produs de HBO Europe în România. Producția va fi disponibilă și pe HBO GO, începând cu 23 octombrie.

 

Tweet

Q.E.D - un spațiu în căutarea unui personaj

Q.E.D este și nu este încă un film despre comunism. Avem de-a face cu o reprezentare ceva mai dulcoidă a sistemului față de alte filme românești ale căror povești sunt ancorate în aceeași epocă. La un moment dat unul dintre personaje spune Nu mai suntem în anii '50, astfel ni se arată o viziune ceva mai complexă și mai multilaterală asupra unui termen pe care de obicei îl luam de-a gata: comunismul și ororile sale. Filmul ne întâmpină cu o atmosferă calmă, calculată, aerisită, sunt abundente încadraturile în care observăm cu lejeritate geometria spațiului, zonele aerisite, astfel că pe cât de încorsetați sunt oamenii în activitățile și exprimările lor limitate pe atât de liber și de diafan pare spațiul care îi înconjoară: cofetăria în care ai putea dansa un tangou, apartamentul Elenei (interpretată cu sensibilitate de Ofelia Popii), camera fiului, un cinema paradiso în miniatură, câteva exterioare cu Dacii aliniate care nu par să plece nicăieri, locații birocratice la fel de aerisite și de ordonate, o atmosferă de reverie aproape, în care timpul pare că își trage răsuflarea pentru ca mai apoi să o ia din loc. Această stare latentă prinde ca într-o plasă de păianjen toate personajele, ele așteaptă ca prădătorul să apară, dar acesta întârzie să o facă. Astfel că filmul nu explodează, nu pare să aibă un punct culminant ci doar câteva momente în care personajele se autosubliniază așa cum ai sublinia pe o tablă rezultatul frumos și rotund al unui calcul. Finalul filmului se potrivește însă mânușă expresiei de la care se trage acronimul titlului: Quod Erat Demonstrandum. 

Personajul principal este o "necunoscută", o ecuație încă nerezolvată sau mai bine spus el este o variabilă care se tot permutează. Astfel că nu știm exact care-i personajul realmente central, lucru care face un deserviciu filmului în raport cu spectactorul obișnuit, dar care s-ar putea să fie în avantajul ideii filmului. Mediul matematic pare să se răsfrângă și asupra relațiilor dintre personaje, fiecare dintre ele este un număr în cadrul unui sistem, cel comunist, în cazul de față. E greu să pui mâna pe un personaj și să spui că totul gravitează în jurul său, povestea Elenei pare că este însă forța motrice a filmului și asta poate pentru că este umană, firească, ea vrea să ajungă cu fiul său în Franța, acolo unde soțul, care a reușit să scape de sistem, o așteaptă. Celelalte personaje vor să reușeașcă, să învingă sistemul în felul lor, matematicianul Sorin Pârvu (interpretat de Sorin Leoveanu, o figură foarte potrivită, însă vag exploatată) vrea să îi fie recunoscută munca, iar Alecu Voican (interpretat cam apăsat de Florin Piersic Jr.) vrea să facă parte din sistem după propriile standarde, divorțat fiind, privit cu un ochi precaut de colegi. Am să mă opresc un pic asupra personajul lui Florin Piersic Jr, polițistul care îl anchetează pe matematicianul dornic să-și scoată manuscrisul din țară cu ajutorul Elenei, se crede un om teribil de pragmatic și de calculat, el crede că poate anticipa mișcările oamenilor pe care îi anchetează, crede că îi poate dirija după bunul plac, însă calculele sale meschine nu vor avea rezultatul pe care și-l imaginează. 

Restul personajelor sunt chiar foarte bine construite și tipologizate, tatăl casnic, grijului și simpatic al Elenei, fiul răzvrătit, laconic și ghiduș al Elenei, care pare să semene cu tatăl său plecat în Franța, colega de serviciu a Elenei, prietenă la gratuități și deloc la nevoie, fostul coleg al lui Sorin, interpretat de Dorian Boguță, scurpulos, dar frustrat, mama lui Sorin, permanent băgăreață. Dialogurile sunt pe alocuri plate, poate și din cauza unor termeni matematici și a unei teorii căreia nu îi vedem beneficiile concrete sau originalitatea. Poate dacă ar fi fost explicată ceva mai bine această revelație atunci poate că filmul ar fi fost ceva mai viu, însă nici nu cred că filmul și-a propus vreo clipă să ne aducă teoria matematică mai aproape pentru că ea este până la urmă doar un vehicul ceva mai pretențios pentru a transporta o idee, pardon, o realitate istorică, destul de simplă, și anume evadarea din sistem. 

Tweet

Câștigătorii Anim’est 2014

A noua ediție a Festivalului de Film de Animație Anim’est, ce a avut loc între 3 şi 12 octombrie, în capitală, a ajuns la final. În cadrul Galei de Închidere de sâmbătă, 11 octombrie, la capătul a nouă zile de filme de animație de calitate, sosite la București din peste 60 de țări, festivalul și-a anunțat câștigătorii.

Trofeul  Anim’est, oferit de Arcub, s-a întors, anul acesta, în Belgia, după câștigătorul Oh Willy... (r. Emma De Swaef, Marc James Roels), din 2012. Din cele 56 de scurtmetraje înscrise la a noua ediţie a festivalului, juriul format din Amid Amidi, Christian Pfohl și Robert Morgan a decis să acorde premiul cel mare animației  Poils / Păr (r. Delphine Hermans, 2013), pe care a descris-o drept “o viziune nostimă și feminină asupra sexualității și atracției, cu o estetică proaspătă, în stilul benzilor desenate independente.” Într-adevăr un scurtmetraj îndărzneț, amuzant, care nu se ferește să ne spună câte ceva despre fetișurile pentru...păr. 

Poils

Premiul pentru Cel mai bun Film de Scurtmetraj, oferit, de asemenea, de Arcub,  a fost adjudecat de The Obvious Child / Copilul vădit (r. Stephen Irwin, UK, 2013), “un film ce oferă o descriere deopotrivă comică și de coșmar a anxietăților copilăriei, printr-o reinterpretare savuroasă a iconografiei desenelor animate vechi”, după cum a motivat juriul. Mie una mi s-a părut o animație mult prea tripată, un fel de Alice pe LSD in Wonderland-ul lui Tarantino. 

The Obvious Child

Juriul a acordat şi o mențiune specială scurtmetrajului francez Premier automne / Prima toamnă (r. Carlos De Carvalho, Aude Danset, 2013), pe care l-a descris drept “un portret colorat, obsedant și enigmatic al relațiilor dintre bărbați și femei și al câinilor morți”. Paima toamnă îmi pare o reprezentare dulcoidă a unei stări fizice și hormonale, iar câinii aceia ba scheletici ba drăgălași nu-s decât veșnica și plictisitoarea dihotomie dintre masculin și feminin. Scurtmetrajul arată însă destul de bine. 

Prima Toamna

Premiul pentru Cel mai bun Film de Lungmetraj, oferit de Uniunea Cineaștilor din România, a fost acordat animației braziliene O Menino et o Mundo / Băiatul şi lumea, în regia lui Alê Abreu, pentru „grafica simplă și expresivă ce transmite o viziune complexă și autentică asupra lumii moderne.”

Băiatul și lumea

Premiul pentru Cel mai bun Film Studențesc, oferit de Uniunea Cineaștilor din România a mers la scurtmetrajul britanic Small People with Hats / Oameni mici cu pălărie, în regia Sarinei Nihei, “o viziune socio-politică exprimată printr-un limbaj vizual original și amuzant”. Small people with Hats este iarăși o animație tripată cu pretenții orwelliene. 

Oameni mici cu pălărie

O mențiune specială pentru film studențesc a fost acordată scurtmetrajului Un bărbat incredibil de elastic, o producție poloneză în regia Karolinei Specht, un scurtmetraj care mi-a plăcut, o reprezentare simplă, frumoasă și grăitoare a unei vieți. 

Un bărbat incredibil de elastic

 Premiul pentru Cel mai bun Film din secțiunea Balkanimation, oferit de Romanian Casting Call, a mers în Serbia, pentru Običan dan / O zi obişnuită (r. Vuk Palibrk), pentru „abordarea amuzantă și simbolistică prin care autorul ridică întrebări despre trecutul, prezentul și viitorul societății în care trăim.” Un scurtmetraj care folosește o suită de tehnici cu îndemânare, e mai mult decât un scurtmetraj, este un colaj animat. 

O zi obișnuită

Pui de somn / Baby Nap, în regia lui Paul Mureşan, a câștigat anul acesta Premiul pentru Cel mai bun Film Românesc, oferit de Institutul Cultural Român. Scurtmetrajul a convins juriul cu “talentul și sensibilitatea prin care autorul dezvăluie aspecte ale realității de-a lungul uneii călătorii fantastice.” Pui de somn este unul dintre scurtmetrajele mele favorite de anul acesta de la Anim'est. Un șir aproape interminabil de vise se succede în fața privitorului ca o adevărată istorie simbolistică a visului. Un scurtmetraj foarte creativ și revigorant. 

Pui de somn

Premiul Publicului, acordat unui scurtmetraj din secţiunea Animash şi oferit de Arcub, a mers, de asemenea, în Belgia. Oh My Dog!, animația în regia lui Chloé Alliez despre o întrecere în forță și talent a celor mai desăvârșite exemplare canine, a mai fost premiată anul acesta la Stuttgart și Short Shorts. Oh my Dog! este o animație incredibil de amuzantă și foarte bine realizată. 

Oh My Dog!

Un juriu format din copii ( Dan Hurduc, Katia Radu, Aleksia Vian Radu) a ales câștigătorul secțiunii Minimest: SuperBot – sub lupă totul e mai mare / SuperBot - Una cuestión de aumento, în regia  argentinienilor Pablo Alberto Díaz și Gervasio Rodriguez Traverso, a cucerit anul acesta prin umor și originalitate. SuperBot este o animație foarte reușită care te lasa cu un zâmbet larg pe buze timp îndelungat. 

SuperBot - sub lupă totul e mai mare

Tweet

Creepy Animation Night dă startul celui de-al doilea weekend Anim’est

Cea mai intensă noapte din agenda Anim’est, Creepy Animation Night, revine anul acesta, în pragul celui de-al doilea weekend al festivalului. Sfârşitul celei de-a noua ediţii Anim’est aduce şi alte highlighturi: întâlnirea cu Robert Morgan şi câteva dintre cele mai cunoscute scurtmetraje ale sale, un masterclass şi două proiecţii speciale prezentate de Royal College of Art, şcoala invitată la festival anul acesta, un lungmetraj de animaţie semnat Michel Gondry şi noi proiecţii pentru copii, în secţiunea Minimest.

A şasea ediţie CreepyAnimation Night– noaptea animaţiilor stranii şi înspăimântătoare – vine cu un concept nou, proiecţia de filme desfăşurându-se simultan în cele trei locaţii ale festivalului, Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu şi Re:Animation Hub by Jameson - Carol 53, vineri, 10 octombrie, de la ora 22.00. De la decapitări, extratereştri, fantome şi eviscerări, la întâmplări morbide pline de umor negru, sex bizar şi răsturnarea religiilor, noaptea bizară a festivalului îşi propune, mai mult ca oricând, să exploreze partea întunecată a animaţiei. Scurtmetrajele vor fi urmate de o petrecere după miezul nopţii la Re:Animation Hub by Jameson - Carol 53, unde vor mixa C L N K şi Polochord, doi dintre artiştii de la noi reprezentativi pentru ce e mai proaspăt şi autentic în materie de sound electronic.

Încălzirea pentru Creepy Animation Night se face la Cinema Elvira Popescu, vineri, de la 20.30, când regizorul, scenaristul şi animatorul Robert Morgan, membru al juriului competiţiilor internaţionale de lung şi scurtmetraj, vine să îşi prezinte o serie de scurtmetraje reprezentative din portofoliu. Din programul special Bobby Yeah and His Friends fac parte animaţiile The Man in the Lower Left-Hand Corner of the Photograph / Bărbatul din colţul din stânga jos al fotografiei, The Cat with Hands / Felina cu mâini, The Separation / Despărţirea şi Bobby Yeah (nominalizat la BAFTA în 2012), filme nerecomandate celor slabi de înger, „bântuite” de influenţele lui Francis Bacon, Edgar Allan Poe şi David Lynch, şi premiate la festivaluri de renume.

În agenda zilei de vineri se înscrie şi întâlnirea cu Royal College of Art, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior de arte şi design din lume. Invitaţia la a noua ediţie Anim’est precede aniversarea a 30 de ani de existenţă a departamentului de animaţie al unversităţii, ce a lansat, de-a lungul timpului, o mulţime de specialişti de prim rang în domeniul animaţiei, fie că e vorba despre regizori, scenarişti, producători, artişti plastici, experţi în efecte speciale, colorişti sau dezvoltatori de aplicaţii. Publicul e invitat să vizioneze două programe de scurtmetraje ce curpind filmele de şcoală ale unor animatori cunoscuţi, absolvenţi ai Royal College of Art. Cele două calupuri vor fi proiectate la Cinema Elvira Popescu, de la 16.30 şi de la 18.30. 

Tweet

Avanpremiere la Dracula Film Festival 2014: Annabelle și Northmen - A viking Saga

Pe lângă lungmetrajele și scurtmetrajele aflate în competiția Dracula Film Festival am mai putut viziona două filme în avanpremieră, unul horror, altul cu aspirații la statutul de blockbuster, Annabelle, respectiv Northmen - A viking Saga. 

Annabelle este cam singurul film realmente horror pe care l-am văzut în cadrul festivalului. Respectă scrupulos regulile filmelor de gen, te cam face să sari din scaun pe alocuri, are atmosferă și personaje destul de bine ancorate în ghearele ei. Annabelle este un horror vintage decent, un omagiu adus unor filme cult precum Rosemary's baby. Un cuplu așteaptă un copil, niște hippioți le cam strică socotelile și tihna de suburbie tipică anilor '70, iar blestemul se abate asupra lor litermente în persoana unei păpuși destul de înfricoșătoare. E interesant faptul că răul se manifestă în diverse forme, cam prea multe aș spune, pe lângă păpușa destul de statică și dinamizată doar de încadraturi și de inserațiile sonore specifice genului, răul ia chipul unei fetițe, apoi al unei femei (care nu-i alta decât fetița matură) și a unei entități realmente demonice. Toate aceste prezențe își doresc cu aviditate sufletul unui copil nevinovat care nu poate fi oferit decât de mama lui. 

Ce-i fain la film este că toate momentele cu adevărat înfricoșătoare au ceva teluric în manifestarea lor, sunt tangibile, sunt destul de homemade și parcă rezonează cu atmosfera epocii redate. Opening-ul destul de dezvoltat și de pașnic, dar nu neapărat forțat, precum și scenografia cât de cât studiată, sunt indicii care ne spun că avem de-a face cu un film horror care nu este străin de ceea ce am putea numi estetică și bun simț. Un alt element frumos explorat este relația din cuplu. de obicei, în genul horror, femeia este cea care vede tot felul de bazaconii și nimeni nu-i dă crezare. De această dată soțul este destul de implicat în poveste și ia întâmplările supranaturale ca atare, probabil și datorită faptului că povestea este plasată într-o perioadă în care religia și răul aveau o însemnătate mult mai mistică și mai tangibilă. Povestea poate fi percepută și ca o metaforă a traumatismului postnatal, una destul de dură. Annabelle se vrea a fi un prequel la The Conjuring și este chiar mai reușit decât acesta. Annabelle se lansează în cinematografe de la noi pe 17 octombrie. 

Northmen - A viking Saga. Spre deosebire de Dracula Untold (văzut tot la Dracula Film Festival), Northmen - A viking Saga este un film ceva mai fun și mai sincer față de sine și față de o potențială istorie care să-l fi inspirat. O mână de vikingi (la început cam prea mulți ca să poată fi individualizați, cei de umplutură urmând să fie eliminați pe parcurs) naufragiază pe un teritoriu inamic și trebuie să își găsească drumul spre un loc sigur, unde îi așteaptă semenii lor. Acest lucru nu se dovedește a fi tocmai floare la ureche, mai ales că o fătucă de viță nobilă le cam dă planurile peste cap. Oricât de apetisantă ar fi această Elenă, filmul reușește să practice o abstinență narativ-clișeică rar întâlnită, mai exact nu există nicio scenă de sex prin păduri și nici vreo tentativă serioasă de viol. Apropo de păduri și alte împrejurimi, povestea vikingilor își plimbă pașii și săbiile printre copaci adevărați, iarbă proaspătă și pășuni reale ceea ce-i un lucru tot mai absent în filmele de gen, CGI-ul fiind o metodă mai la îndemână decât o plimbare la aer curat. 

Ce-i drept sunt și multe secvențe generate pe calculator, nu atât de reușite, însă scuzabile dacă știm la ce nivel de toleranță să plasăm filmul. Nu-i lipsesc glumițele simpatice, zbierăturile schimonsit-masculine de dinainte de luptă, racordurile proaste, exprimările americane actuale complet anacronice, dar nu atât de supărătoare, toate dând naștere unui film la care poți ieși în weekend cu prietenii, un film pe care s-ar putea să-l uiți curând, dar pe care sigur ți-l vei aminti atunci când cineva te va ruga să-i recomanzi niște filme cu și despre vikingi. Northmen - A viking Saga se lansează în cinematografele de la noi pe 14 noiembrie. 

În încheiere aș vrea să mulțumesc Ro Image pentru invitația primită la acest festival revigorant și Simonei Rădoi pentru organizarea cu făinoșag, m-am bucurat să pot fi alături de bloggeri oameni faini, ne-am distrat copios la festival căci până la urmă genul horror este un gen numa' bun de văzut între prieteni. Au mai scris despre festival Angela de la CineAmator, Laura și Onuț de la cinemateca.eu, Emil Călinescu, Marin Apostol de la Blog de Cinema, Corina de la Am doar 18 ani, Ștefan de la Times New Roman și Ioana de la Edge and Back. 

Tweet

Dracula Untold (2014) - avanpremieră la Dracula Film Festival

Buticul redactează de la Brașov, acolo unde are loc Dracula Film Festival (1-5 octombrie), un festival destul de bine organizat și pus la punct. Pe 1 octombrie festivalul a debutat cu filmul Dracula Untold, film care se lansează astăzi și în cinematografe. Dracula Untold este un debut regizoral, lucru ușor de remarcat din multe puncte de vedere: peisajele dezolante, prea puțin realiste, prea puțin aranjate sau detaliate din punct de vedere vizual (închipuitul castel "Dracula" și mânăstirea Cozia sunt plasate fatidic și antigravitațional pe buze de prăpăstii), aș fi preferat să văd bucăți de natură veridică în locul acestor construcții fantasmagorice, replicile învechite, mai învechite chiar decât istoria pretins invocată, personajele prea puțin dezvoltate (turcii sunt o adunătură de flăcăi cu bărbi și frizuri hipstărești care nu șade bine și care nu inspiră teama pe care ar trebui să o inspire). 

Luke Evans joacă însă destul de decent rolul de Țepeș chipeș, dedicat poporului și familiei, dispus să-și vândă sufletul întru salvarea acestora. Povestea este una clasică, de la Goethe citire, prințul Țepeș își caută destinul într-o peșteră, unde dă peste un necurat reprezentat destul de teluric (interpretat de Charles Dance, care a mai experimentat un rol similar în Underworld, cât și pe cel de conducător în Game of Thrones, are deci toate calificativele necesare pentru a fi un "vampir" pur sânge). 

Țepeș, precum eroii din basmele românești coboară în văgăună, acolo devine sclavul unei entități mai mult sau mai puțin demonice și în egală măsură trece printr-un proces de transformare pe care o putem numi chiar maturizare, apoi iese din peșteră complet metamorfozat. Este deci inutil să vorbim despre vreun adevăr istoric, avem de-a face cu o poveste romantizată, fabulatorie, tipică unui blockbuster. Cât despre trasul în țeapă, acesta are parte de o reprezentare (cel mult două) panoramică și plină de sine. Scenele de battle sunt și ele insuficient dezvoltate, însă lucrurile se schimbă puțin atunci când Vlad suge sângele poporului și îi transformă într-o armată imbatabilă. 

Costumele personajelor sunt croite destul de bine, nu dau acea senzație de articifial pe care o vedem adesea în filmele de gen. Iar dacă tot a venit vorba de costume, înainte de începerea filmului am fost întâmpinați de domnițe garnisite bine cu falduri și broderii, păianjenii atârnau pretutindeni, iar înaintea proiecției domnii au fost răsfățați cu un dans ușor lasciv, iar doamnele cu un video salutar din partea lui Luke Evans. 

foto: Ștefan Dedal 

Foto: Ciprian Gherghias 

Tweet

Ce mai e nou în cinema-ul românesc: America, venim!, Planșa, Scurt/4: Istorii de inima neagra

America, venim! 

Un film românesc care nu se sfiește să fie comercial și bine face. Un grup de actori din Târgoviște pleacă la New York. Multe s-ar fi putut întâmpla acolo, însă narațiunea se rezumă la câteva situații care duc înspre sitcom (nu-i de mirare având în vedere faptul că regizorul filmului, Răzvan Săvescu, a făcut sitcom-ul La bloc). New York-ul putea fi surprins în multe moduri creative și pline, nu mă așteptam la vreo abordare în stilul lui Woody Allen, dar cred ar mai fi fost loc de ceva imaginație și culoare. Însă până la urmă a ieșit un film ușurel, văratic, simpatic, aproape umoristic. Coloana sonoră și montajul ajută filmul în multe dintre momentele sale și îl dinamizează. Gheorghe Ifrim, Mihai Călin și Adrian Văncică fac trei roluri chiar decente. Din aceeași categorie cu Despre oameni și melci, America, venim!, este o nouă încercare de bun simț de a intra pe sub pielea destul de groasă și nepermisivă a spectatorului român reticent la cinema-ul românesc, un cinema pe care îl percepe ca fiind plat, fad, dedicat epocii comuniste și ciorbei din farfurie. Slavă domnului că există speranța cinemaului românesc comercial care ne poate servi și felul doi, ba poate chiar și un desert.

Planșa 

O altă tânără speranță pare să fie filmul de debut al lui Gheorghe Andrei, Planșa. Rareori se întâmplă să vedem un film românesc despre îndrăgostire pur și simplu, lipsită de implicații tragice sau laconice. Planșa este un film simplu, plin de naturalețe care ne spune povestea deloc complicată a doi tineri care se îndrăgostesc. Contextul este și el unul interesant, rupt cumva din realitatea regizorului. Cei doi protagoniști practică scrima, ea vrea să se perfecționeze, iar el o antrenează. Ea are o relație fadă, el o problemă la picior și o barcă. Lucrurile decurg natural de aici, iar iubirea crește elegantă așa cum sunt și mișcările specifice scrimei. Multitudinea de cadre apropiate sporesc inimitatea dintre personaje și creează o atmosferă autentică. Acțiunea se petrece în Constanța, iar în multe dintre momentele filmului, cu ajutorul metodei time-lapse, este surprinsă liniștea orașului, calmul mării, lucruri ce contribuie la creionarea sentimentelor ce se nasc între cei doi protagoniști. Olimpia Melinte dă dovadă încă o dată de naturalețe și expresivitate. Ceilalți actori fac și ei o treabă bună. Deși există câteva hibe din punct de vedere tehnic, de altfel normale în cazul unei producții independente, filmul are o frumusețe aparte și de asemenea norocul de a o avea pe Olimpia Melinte în distribuție. Coloana sonoră este chiar foarte inspirată. Așa că vă recomand să faceți o călătorie lină în largul mării cu acești doi tineri îndrăgostiți. 

Scurt/4: Istorii de inima neagra

Unde se duc scurtmetrajele atunci când nu merg la festivaluri? Păi ar putea să se adune și să formeze o idee, un concept și în final un lungmetraj care să ruleze în cinematografe și în afara festivalurilor. Așa s-a întâmplat cu O lume nouă (regia Luiza Pârvu), Trece și prin perete (regia Radu Jude), Kowalski (regia Andrei Crețulescu) și Să mori de dragoste rănită (regia Iulia Rugină), patru scurtmetraje care și-au unit forțele și care și-au găsit un numitor comun: moartea. 

Scurtmetrajul O lume nouă este filmat într-un muzeu din SUA și prezintă povestea unor emigranţi români din Pennsylvania anului 1908. O idee ambițioasă și foarte bine pusă în practică. Olimpia Melinte este o tânără însărcinată care vine în America după soțul său în speranța unui viitor înfloritor, însă îl găsește aici doar pe vărul laconic al soțului. Vă imaginați continuarea. Costumele și scenografia sunt reușite, la fel și atmosfera filmului.

Kowalski e un scurtmetraj simpatic construit ca un soi de omagiu adus filmelor lui Tarantino. Avem de-a face cu un plan-secvență de 17 minute în care îi vedem în rol de gangsteri ușor penibili pe Andi Vasluianu, Șerban Pavlu și Dorian Boguță. Restul e...dialog.

Trece și prin perete e un scurtmetraj construit în stilul deja specific lui Radu Jude adică plin de umor, de satiră, de situații și personaje autentice. Nu de puține ori am auzit povești despre morți vii atunci când eram mai mici. Jude explorează copios superstițiile pe marginea acestui subiect și le pune pe seama unor personaje și mai simpatice. Mi-a plăcut modul în care este filmat, la nivelul fetiței care ascultă poveștile și care inevitabil se înspăimântă spre deliciul latent al bunicului și vecinilor care vin în vizită.

Iulia Rugină ne-a obișnuit deja cu un umor proaspăt și comestibil. Să mori de dragoste rănită se încadrează în aceeași notă umoristică și ne vorbește despre dragoste, sinucidere și muzică. Filmul are o imagine foarte bună, iar aspectul său telenovelistic-tembel pe alocuri m-a dus cu gândul la filmele lui Almodovar.

Puteți vedea omnibusul Scurt/4: Istorii de inima neagra în cinematografe din luna noiembrie.

Tweet

Dracula Film: Horror and Fantasy Festival, Brașov 1-5 octombrie

Miercuri, 1 octombrie, ora 19.00, la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov, va avea loc Gala de Deschidere a Dracula Film: Horror and Fantasy Festival, care va fi urmată de proiecția în avanpremieră în România a filmului lui Gary Shore, Dracula: Povestea nespusă/ Dracula Untold.

Dracula: Povestea nespusă îl are în distribuție pe Luke Evans și pare să exploreze diferit clasica poveste a lui Vlad Dracul, rămâne de văzut dacă va reuși să iasă din stereotipuri și să ne hrănească apetitul pentru sânge proaspăt. 

În competiția de lungmetraj a celei de-a doua ediții a Dracula Film: Horror and Fantasy Festival, care va avea loc între 1 și 5 octombrie, în Brașov, au fost selecționate 6 filme, toate putând fi urmărite în premieră în România:

Killers/Ucigașii (R. Kimo Stamboel, Timo Tjahjant, Indonezia)

Un reporter și un ucigaș în serie se întâlnesc pe internet. Reporterul, fascinat de crimele pe care celălalt le postează online are și el niște probleme care ar putea fi rezolvate prin violență. Relația celor doi evoluează între complicitate și concurență în timp ce toți cei vizați de răzbunarea unuia și demența celuilalt își găsesc sfârșituri violente. Mustind de furie și oroare, thriller-ul fraților Mo apropie cinema-ul indonezian de standardele filmului de gen coreean. Killers a făcut parte din selecția FrightFest și Sundance 2014.

Aux Yeux des Vivants/Printre cei vii (R. Alexandre Bustillo, Julien Maury, Franța)

Pentru trei puști primele zile ale vacanței de vară iau o întorsătură nefastă. Martori ai unui incident violent, cei trei sunt totalmente lipsiți de credibilitate în fața legii și a famiilor. Dar bărbatul pe care l-au văzut târând o femeie legată prin platourile de filmare abandonate de lângă oraș chiar există și nu este deloc dispus să-i lase pe preadolescenți să-și răspândească poveștile despre el. Urmează o serie de crime feroce. Alexandre Bustillo și Julien Maury reușesc să ofere spectatorului fiori și frisoane dar și o poveste aflată la intersecția dintre The Hills Have Eyes și Stand By Me.

Filmul a făcut parte din selecția SXSW 2014, Brussels International Festival of Fantasy Films 2014 și Absurde Seance 2014.

At the Devil’s Door(Home) /La poarta Diavolului (R. Nicholas McCarthy, SUA)

O agentă imobiliară descoperă câteva lucruri ciudate într-una dintre casele scoase la vânzare. Arsurile de pe pereți și banii ascunși într-un sertar ar putea clarifica dispariția unei adolescente. Și fata cu haină de ploaie roșie care dă târcolae casei ar putea fi chiar dispăruta. Dar lucrurile se complică și ceva își dorește cu disperare să intre în această lume. Un film de groază aproape clasic, impecabil strunit din regie.

At the Devil’s Door a făcut parte din selecția SXSW 2014 și Fantasia Festival 2014

În Norway/ Norvegia (R. Yannis Veslemes, Grecia) un vampir pasionat de dans, un norvegian dealer de droguri și o prostituată se intersectează în Atena anului 1984. Comedia neagră semnată de Yannis Veslemes este delicios de cinică și poate trece drept un Jarmusch rătăcit prin Elada epocii disco. Filmul va rula în prezența regizorului.

The Canal/ Canalul (R. Ivan Kavanagh, Irlanda)

David are două suspiciuni: că în casa lui există o prezență malefică și că nevasta sa îl înșeală. Când ambele se dovedesc a fi bănuieli fondate și când nevasta adulterină dispare David trebuie să înțeleagă exact ce s-a întâmplat în 1902 în casa sa și mai trebuie să convingă poliția că nu el este responsabil de dispariția soției. Situația dificlă este inspirat prezentată de irlandezul Ivan Kavanagh sub forma unui thriller psihologic care face incursiuni în supranatural. The Canal a fost prezent în selecția Tribeca Film Festival 2014.

Vineri seara (R. Jamil Hendy, România)

Un DJ de radio își delectează ascultătorii cu trei povești sumbre și letale care au un singur punct comun. Toate faptele s-au întâmplat vineri noaptea. Un omnibus urban care include crime și demențe, amoruri și amenzii. Ca orice film de acest gen, Vineri seara este o producție independentă.

Dracula Film: Horror and Fantasy Festival este un festival competițional - în cadrul căruia vor fi proiectate filme horror, SF, supranaturale, thriller sau fantasy - și are 3 secțiuni: competiție lungmetraj internațional, competiție scurtmetraj internațional și competiție scurtmetraj românesc.

Proiecțiile Dracula Film: Horror and Fantasy Festival vor avea loc la Teatrul Sică Alexandrescu și Cinemateca Patria.

https://www.facebook.com/DraculaFilmFestival

http://draculafilm.ro/

Tweet

Kyra Kyralina - despre mediocritate și rahat turcesc

Buticul revine, sper să vă comunic ceva mai des decât am făcut-o până acum despre filmele pe care le văd. Am să încep cu mademoiselle Kyra Kyralina. Pe facebook găsiți filmul cu numele de Kira Kiralina, iar cartea lui Panait Istrati o veți găsi cu deloc modernul titlu, Chira Chiralina, grupul de sunete “chi” fiind un fel de fonetism defunct care nu prezintă coolness. Filmul lui Dan Pița se vrea a fi un film baroc, eye candy, dar nu reușește decât să ne livreze blide cu rahat turcesc, baclavale, muzici orientale, jocuri actoricești îndoielnice și amatoricești în mare parte, o scenografie forțată, poluată fonic de jocul cu mărgelele de sticlă ale unor candelabre ostentative și o poveste privată de ritmul firesc ce i se cuvine.

Poate că o să vă încânte un singur lucru la acest film, muzica. Însă e atât de mult pusă pe repeat încă până și compozitorul ei, Adrian Enescu, este profund dezamăgit de rezultat. 

Găsiți restul cronicii pe Revista 9 acolo unde veți mai putea citi din când în când articole scrise de Butic. 

Tweet

Festivalul Anonimul se mută la București

Cea de-a XI–a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent ANONIMUL se desfăşoară în acest an, în mod excepţional, în Bucureşti, în perioada 12-17 august, păstrând atmosfera din Deltă şi ideea de a te îndepărta de “betoanele urbane” ca să vezi filme bune într-o atmosferă specială.

Avand în vedere că locul de desfăşurare tradiţional al festivalului, Satul de Vacanţă Delfinul din Sfântu Gheorghe, se află în renovare şi nu va fi deschis în acest an, ANONIMUL 11 va aduce Delta şi atmosfera de Festival în mijlocul Bucureştiului, oferind într-o oază de liniste şi verde, filme, concerte, workshopuri şi discuţii cu publicul.

ANONIMUL 11 va avea loc în perioada 12-17 august la Verde Stop (Strada Barbu Văcărescu 162-164, sector 2) iar intrarea la proiecţii va fi, ca şi până acum, liberă.

Festivalul îşi păstrează şi în 2014 structura, incluzând în program panorama internaţională (filme premiate la alte festivaluri importante din 2014, omagii, retrospective), secţiunea OFF românesc dar şi programul competiţional- cu secţiunile de lungmetraj, scurtmetraj ficţiune şi scurtmetraj animaţie.  Înscrierile pentru Competiţia de scurtmetraj au avut loc în perioada 31 martie-31 mai, urmând ca selecţia finală să fie realizată de criticul de film Irina-Margareta Nistor, din cele peste 450 de filme înscrise din 35 de ţări.

Competiţia de lungmetraj va prezenta şi anul acesta titlurile propuse de selectorul oficial al Festivalului, Ludmila Cvikova - Head of International Programming în cadrul Institutului de Film din Doha. Lineup-ul competiţional va fi anunţat la sfârşitul lunii iulie. Trofeul Festivalului ANONIMUL, precum şi celelalte premii, vor fi acordate în continuare în baza voturilor exprimate de către publicul prezent la Festival.

Cea de-a XI–a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent ANONIMUL, organizată de Fundaţia Anonimul, va avea loc în perioada 12-17 august la Verde Stop, Bucureşti.

Tweet

TIFF-ul vine la București

Câștigătorii trofeelor la TIFF 2014 ajung pe ecranele din București între 10 și 19 iunie, într-o retrospectivă organizată la Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu și J’ai Bistrot. Retrospectiva debutează oficial marți, 10 iunie, la Cinema Studio, cu cele două filme care au deschis, respectiv închis TIFF-ul clujean: Philomena (r. Stephen Frears, ora 19.30), nominalizat anul acesta la Oscar, și Boyhood (ora 21.30).

Eu n-aș prea vrea să ratez filmul favorit al juriului, Stockholm, apoi Boyhood, Black Coal, Thin Ice și filmul românesc Quod Erat Demonstrandum. 

București, unde ești?, documentarul lui Vlad Petri despre protestele din 2012, din Piața Universității, care intră în cinematografe din 13 iunie, distribuit de Transilvania Film, va avea parte de mai multe proiecții în cadrul retrospectivei, un pic cam multe aș zice mai ales că urmează să ruleze și în alte cinematografe. 

Prețul unui bilet la Cinema Studio este de 12 lei, la Cinema Elvira Popescu – 14 lei, cu reducere pentru studenți și pensionari, iar la J’ai Bistrot intrarea costă 10 lei.

Programul proiecțiilor poate fi consultat pe www.tiff.ro 

Tweet