Retrospectiva Dracula Film Festival 2015

Anul acesta n-am putut fi prezentă încă de la începutul festivalului, din păcate, dar am observat ceva schimbări în bine, mai ales la nivelul calității filmelor. De obicei genul horror e osândit la spânzurătoarea creativității, cel puțin din punct de vedere al poveștii, care de cele mai multe ori te bagă în sperieți doar prin intermediul montajului și al muzicii și mai puțin prin unicitatea story-ului. Apropo de muzică, anul acesta a fost prezent și a concertat pe scena teatrului Sică Alexandrescu, Simon Boswell, compozitor de muzică drăcească pentru multe filme de gen. 

   

Am ratat din nou nenorocirea de Be my cat: A film for Anne, dar sigur se vor mai ivi ocazii. În schimb am văzut trei lungmetraje destul de faine, foarte diferite între ele, fiecare din ele a mușcat o bucățică din genul horror pe care a digerat-o prin trei organisme distincte, unul mai bolnăvicios decât celălalt. 

O să încep cu cel mai cuminte, mai girlish și mai fantastic dintre ele, Liza, the fox-fairy, un film unguresc despre o serie nefericită de evenimente la care ia parte o tânără ce nu vrea decât un strop de dragoste și se alege în schimb cu găleți de...sânge. La mijloc e vorba și despre fantoma răutăcioasă a unui cântăreț japonez de prin anii '50, despre obsesia tinerei pentru un roman cheesy japonez, despre un detectiv ciudat și teribil de răbdător, mare amator de muzică finlandeză country, despre supă de pepene și crab cu sirop de arțar. Un melange simpăticuț, dulcoid, eye-candy din care nu lipsesc morțile neașteptat de evidente, muzica bună, glumițele, satira la adresa societății de consum. Un soi de Jean-Pierre Jeunet într-o Ungarie retro.

Bunny The Killer Thing este un film dement despre un iepure-om-modificat-în-laborator posesor de mătărângă astronomică, ce nu vrea, evident, decât un singur lucru; fresh pussy, un motto care te va bântui involuntar după vizionarea filmului. Fie că e vorba de un simbol eufemist desenat pe un tricou sau de o tipesă goală în toiul unei nopți de iarnă prin pădurile finlandeze, Bunny the Killer vrea să reguleze și să omoare tot ce-i iese în cale, fără convenții sau norme. Îl veți găsi amuzant dacă gustați genul gore. Nemilos cu personajele, violent, tâmpit și sărit de pe radar. 

 The Witch este filmul pe care îl așteptam cel mai mult la Dracula Film Festival, un horror cât se poate de atipic și de artistic realizat. Trailer aici. O lumina rembrantiană cade pe figurile personajelor, costumele sunt și ele alese cu grijă, la fel și actorii. Dar cel mai important aspect la acest film este unghiul abordării. Într-o familie de habotnici se nasc tot soiul de suspiciuni și superstiții la adresa fiicei celei mari. Comportamentul tipic adolescentin și schimbările aferente vârstei sunt confundate cu vrăjitoria. În pădure se ascunde o iluzie. În sufletul fiecărui personaj se ascunde frica, însă din punctul meu de vedere este mai degrabă frica de nou, de schimbare, un fel de agorafobie care ține familia într-un loc izolat departe de lume. Și tocmai această teamă duce la evenimente nefaste pe care mintea lor îngustă nu le poate explica decât prin fantasmagorii, povești și superstiții. Astfel că întreg filmul este o frumoasă metaforă despre ispitele diavolești ale lumii necunoscute. Evident, filmul poate fi privit și ca fiind un semi-horror lent, dar frumos realizat cu figuri desprinse parcă din picturile lui Peter Bruegel cel Bătrân. 

Trofeul Dracula a fost câștigat de producția israeliană JeruZalem, regizată de frații Doron și Yoav Paz - “Pentru ineditul mod de a prezenta o poveste cu ajutorul tehnologiei "viitorului" și de a-l face părtaș pe spectator la evenimentele de pe ecran. Proaspăt, inovator și visceral”.

Trofeul Little Dracula pentru cel mai bun scurtmetraj internațional merge în Spania, la Roberto San Sebastian, regizorul filmului Yayos, iar În ataș, scurtmetrajul regizat de Mircea Bobînă, este câștigătorul Trofeului Vlădutz acordat celui mai bun scurtmetraj românesc.

Tweet