marți, 8 februarie 2011

Blue Valentine

Domnu radu muntean nah acilea felie de viață, na pasiune de dric, na căsnicie-molitvă dusă la îngopăciune. Poezie vere, d'aia crudă, d'aia pălmuitoare, d'aia dă plumb. Naturalețea ăstui cuplu e atât de frăgezindă că parcă ai sta cu nasul într-un cozonac aburind, înghițind hulpav fiecare felie generoasă, da, domnu muntean, felie ca lumea cu multe mirodenii, de te frige la dește, de-ți mestecă aluatu, de-ți gâdilă papila responsabilă cu amaru vieții.


Io ca io, care nu trecui prin căsnicii :P da seismograful sigur dă cu virgulă în cazul privitorului cu patalamale și verigheți. Minunată trecerea de la trecutul bucolic îndrăgostibil la prezentul înecat, prăpăstios, de la eminovici la barbu, de la hedonismul lui carpe diem

la existențialismu lui carpe diem da până când.

Muntele pe care îl cațără sisific ăștia doi duce tot mai aproape de piscul popperian unde cumulonimbușii poartă sudălmi torențiale: ce naiba căutăm noi doi împreună, ce ne mai leagă, de ce imi spui ce în spui, ce sens cari în spate, 

de ce nu mai putem fi ca înainte, uită-te și tu la baza muntelui, ce câmpii verzi, ce iazuri limpezi, nu ne mai putem întoarce, ne-am juli, ne-am extenua și când am ajunge din nou acolo am fi prea sleiți de puteri încât să mai vedem verdele crud al ierbii și oglinda iazului.

Escaladarea asta are ceva atât de imperceptibil, atât de prea puțin conștientizabil, încât nu știi în cârca cui să pui vina, pe cine poți blagoslovi pentru disiparea haloului de la început, timpul, da, e ușor să pui toate bagajele în cârca lui și să pleci la mă-ta, un copil, responsabilități, hai lasă că-s droaie de familii cu copchii care ling tuciu de mămăligă și părinții lor tot se mai pipăie pe sub fuste și nădragi, atunci ce fagocitează lucirea, ce joc de glezne clatină puntea? Tocmai acest ceva atât de fluid, de abisian, de șerpesc, ne scapă însă filmului de față nu-i scapă redarea lui in toată deplinătatea și-l pune în aceeași cușcă cu actorii ăștia mișto foc. O Michelle Williams absolut bestială, joacă două vârste și îi iese al naibii de bine, Natalio mamă te împunge un penaj în coaste? e Michelle.. și un Gosling transfiguratoriu de mama focului, bravo mă copii.


bogdan curcubeul ăsta timid e pentru tine :P

9 comentarii:

  1. Minunat filmul, minunata transpunerea unei realitati atat de frecvente incat e deranjanta. Mi-a placut naturalete personajelor, dar m-a enervat personajul lui Michelle pentru ca pur si simplu nu era dispusa sa acorde o a doua sansa casatoriei.
    Asa se face un film romantic, un film dramatic un film despre familie, cuplu, presiunea timpului si a cotidianului.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, asa se face, e un film complet...mie mi-a placut personajul ei, fantastic de bine rupt din realitate, amandoi sunt nesuferiti in felul lor, dar atat de vivizi, de regasibili...

    RăspundețiȘtergere
  3. realism in stare bruta ... dar cam atat . m-a plictist enorm ...

    RăspundețiȘtergere
  4. fuckin great film.

    si tipu asta [remember half nelson si beliver?] e-ntre cei mai tari actori "tineri". imho.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ murdoc yeah, fuckin great, este, este, si tipesa e tare :D
    @ klausen ca sa iti treaca plictiseala incearca...survival style 5+ :D

    RăspundețiȘtergere
  6. mulţumim adina pentru rainboace. :) te-ai ţinut de promisiune. (cât despre film, eu nu am ce să spun pentru că nu l-am văzut. îl aştept la cinema)

    RăspundețiȘtergere
  7. cu placere :) sa ne spui dupa cum ti s-a parut, de apreciat stoicismu tau, io nu pot sa le astept la modul asta :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Realist, într-adevăr. Însă un film trebuie să fie ceva mai mult decât o simplă ilustrare a unei situaţii de familie. Trebuie să aibă ceva care să determine spectatorul să se identifice cu cel puţin unul dintre personajele de pe ecran. Trebuie să-ţi capteze interesul şi să n-ajungi la un moment-dat să te-ntrebi (aşa cum am făcut eu, de altfel): ce caut eu în viaţa ăstora doi?

    RăspundețiȘtergere
  9. uite...la vremea respectiva desi nu aveam de ce sa ma identific cu personajele m-a prins ...situatia la modul miraculos :D
    dar in multe dintre filme nu despre asta e vorba, nu trebuie sa rezumam neaprat un film la ...paradigma a ma identifica sau nu cu personajul, filmul comaseaza de obicei timpul, spatiul si trairea nu ai cum sa identifici, logic si fizic vorbind, un fast forward (aka fictiune) cu un slo mo (aka viata) :D

    RăspundețiȘtergere