Bă ăștia care îmi recomandarăți filmul ăsta, perversitățile dumneavostră, zău așa, ce vi se părură domne așa de art-porn-
cultcious despre dumnealui. Prefer arca lu nea Noe (Gaspar) decât bărcuța asta în care se înghesuie un cuplu hedonist, anonim și cam sec spiritualicește, căci slavă domnului somatic supurează prin toți porii. Ca să nu mai zic că aș arunca oricând pornoreala asta într-un colț feng-shui și aș restabili echilibrul cu
In the realm of the senses.
In the realm of the senses
9 songs
Dacă mă apuc de comparat
, 9 songs ar ieși terfelit ca o partitură afonă, mototolită, iar
In the realm of the senses ar pluti lotusian ca un origami în drumul spre nirvana ideilor de
celuzoză-celuloidală peste pricăjita ființă creponată a filmului ăstuia incipient. În
The realm of the senses cadrul e de așa natură încât porn-ul se transformă automat în artă, o artă cu delimitare estetică precisă, cu stil definit, identificabil, încadrabil,
laitmotivic.
curent recurent :D
9 songs
În
9 songs însă, orice încercare de artă eșuează, în
In the realm of the senses juiseaza, 9 songs se descompune firav la cea mai mică atingere, ca o molie mumificată (asta îmi aduce aminte de un pasaj din
Memoriile unei gheișe în care pubera gheișă găsește sub o piatră o molie moartă, nici n-apucă să atingă
entomoluța că ea se disipă ca nisipu, de parcă nici n-ar fi fost, dacă îmi aduc eu bine aminte :P). Firidele, văgăunile prin care sunt băgate forțat și discordant insulițe de respiro între multiplele scene de sex ca
descriptio antarctica,
fac parte dintr-un perete de carton desenat naiv, noroc cu muzichia-narcomană care a mai spălat păcatele unei repeții nonsensuale,
într-adevăr a fost acolo o pantă descendentă, o ardere în pipetă a pasiunii, prefer însă vâlvătăi alchimice și reacții novative, flacară albastră în vase de alabastru ca
Blue Valentine să zic. Înțeleg de ce place bărbaților :D
