Dacă vreunul dintre acoliții lui Baphomet va îndrăzni cândva să dedice un documentar, un mokuementar, un
zelig, un omagiu filmic ăstui
regizor sado-poetic atunci i-aș recomanda ca titlul materialului cu pricina să fie chiar numele ăstui film. Nuș ce a pățit omușoru ăsta la viața lui însă mai toată opera sa merge în stare de trezie, fără bălăngăneli bahice, pe roseline-ul vindicativului. Domnu
Park adulmecă detectivist putregaiul uman, mi-l pune sub lupă supradimensionată de mi-l usucă,
mi-l leagă fedeleș de-un scaun,
își deschide frumușel trusa patinată de timp și uzanță îndelungată, își verifică cu migală ustensilele, își ridică satârele la lumina unui neon chior ca un dirijor de vintre, după care taie nemilos și iremediabil în carne vie, e ăl mai desăvârșit măcelar al vizualului, 5 stele...de grăsime domne:D:
Știu, a durut sado-poeza :D
Odată ce-și aduce victima în stare cataleptică scoate pana și scrie poezie-narativo-descriptivă. Domnu Park știe cât să lase la macerat proza-pulpă, știe când e momentu prielnic să-i dea formă și gust, pe aia netrebuinciosă n-o risipește, mi-o
taxidermizează și face din ea carusel pentru leagănu copchilului :D
oare cum o arăta căsoiu lu domn Park, o avea ochi de mangustă în loc de vizor, o mână vânătă pe post de clanță, o căpățână scalpată pe post de veioză :)) să las totuși familiei Adams ce i se cuvine. Uite că m-am intins pe coridoru frigorific plin ochi cu hălci și am uitat de Mr Vengence-personajul (de fapt sunt doi). Zig-zag-ul circular al celor doi vindicativi, acest dans al dublului, n-are o cătare precisă lucru ce conturează un halou extern, concentric dansului celor doi, un halou relativist, amoral, în undele căruia ni se aruncă pilula-placebo a digestiei ușoare. Aparent,
omul nu e animal din născare, însă el devine întocmai atunci când e călcat pe coadă, iar când lama translucidă a absurdului îi zgândere bătăturile apăi fiara îi iese de sub derm. Frumos relativism, frumoasă împăcăciunea moralistă, frumoase încizii sarcastice, geniale încadraturi (as usual), frumoasă îndrăzneală domn Park :)
Ancuța vine cu o propunere simpatică și cu un premiu tare fain (Cupa Vieții de Bulgakov :D) așa că în cele ce urmează particip la concursul organizat de librăria online libris.ro şi blogul Cronicile Ancuţei cu o mini summa impresia:
Când simt că o să vărs un iepuraș, îmi bag două degete în gură în chip de pensetă și aștept să simt în gât pufușorul călduț urcând ca o efervescență de sare aromată. Totul se peterce rapid și igienic, cât ai bate din palme. Imi scot degetele din gură și, odată cu ele, prins de urechi, un iepuraș alb. Iepurașul pare mulțumit, e un iepuraș normal, perfect, atâta doar că foarte mititel, ca un iepuraș de ciocolată, dar alb și pe dea-ntregul iepuraș. 
