joi, 30 septembrie 2010

71: Into the fire

Oliver Stoane şi Ridley Scoate păziţi-vă raniţa şi coaja de pâine, vine tare din spate tropăind, înnarmată cu gadget-uri, camere şmechere, feţe fresh şi idei îndrăzneţe o armată de soldăţei coreeni (ghidaţi, de omuleţul care a făcut atatdeneoriginaladaratatdeuberdrama A moment to remember, ciudat lucru, dar nah, de la eros la thanatos nu-i decât un...tranşeu). Dacă până nu demult laitmotivul, firul roşu al unei întregi generaţii de cineaşti români era reprezentat de atrocităţile revoluţiei văzute când în contre-jour, când în plan detaliu, când panoramic, când hamletian (fuse sau nu fuse revoluţion), prin cinema-ul corean, dacă îi scuturi giulgiul, rămâne în urmă-i o proiecţie, o peliculă densă de reprezentări ale conflictului (cum e şi firesc) dintre nord şi sud. Bazându-se pe o halcă de realiteate, ancorata undeva într-un '50 postbelic pentru restul omenirii filmu' proudly presents un grup de puşti neiniţiaţi (71 la număr, de aci şi numele) culeşi de prin şcoli de corecţie sau cine ştie ce alte cloace societale, antrenaţi să întâmpine, să ţină pe loc şi să pună beţe în roate unor băieţi mai răi şi mai din nord, cât timp îşi pun la punct strategia alţi băieţi, aliaţi, mai din vale.

Wow-ul filmului suge la ţâţa vizualului pentru au nene ăştia o aparatură şi o post prelucrare a-ntâia, vezi fiecare por, fiecare aşchie, sângele e atât de viu, pământul atât de palpabil, culorile atât de accentuate, aproape ireale, iar close-up-urile ţi le aduc atât de aproape încât te sperie, montaj bine lucrat (deşi s-au cam facut umpluturi pe ici pe colo, pentru ca au avut multe unghiuri şi camere şi-au permis sa repete câteva scene, dar nah, cate pretenţii să aibă o femeie de la un film de război), era să zic că vizualul întrece chirceala dramatică, dar nu, jocul actoricesc n-a fost ca sa fie, vezi domne avem back up high tech, nu, deloc, s-a ridicat semeţ la nasul efectelor. Voila le trailer, ici le film.
Febra galbenă recidivează, dar mă tratez :)
P.S: dacă mai apar din când în când poze de neşpe ori, laptop-ul e de vină şi a sa lentoare



2 comentarii:

  1. 1. "de la eros la thanatos nu-i decât un...tranşeu" asta-i bun de status pe facebook :))

    2. A walk to remember a fost pur epic.

    3. sunt de acord ca la capitolul fineturi artistice coreenii isi lucreaza peliculele cu microscopul. Iar cand au norocul sa nu cada in patetic cu melodrama e febra galbena la 41 de grade, cu halucinatii si frisoane. Pe acelsi subiect - razboiul - sugerez Tae Guk Gi.. mi-o cam placut, sa zic drept :p

    RăspundețiȘtergere
  2. dap, de mult zic sa ma uit la Tae Guk Gi, dar pentru ca imi dadusi branci in transeu n-am incotro :))

    RăspundețiȘtergere