Din dorinta de a lua o pastila romantica am ales sa ingurgitez fara prescriptie una cu denumire mai mult decat sugestiva: Two lovers. Titlul aproape ca spune toata povestea filmului si nu prea lasa loc interpretarilor. Un Joaquin Phoenix putin instabil psihic migrazeaza de la o iubire la alta pe fondul unei drame launtrice mai vechi cu radacina bineintels tot pe plaiurile amorului. Cele doua povesti de dragoste nu par a fi foarte diferite, dar in final doar un loz este castigator.
Un film plat care nu pare a avea un punct de maxim, nu pot spune ca m-a plictisit, dar nici ca mi-a lasat vreo amintire memorabila. Pe Joaquin, ca si in rolul lui Johnny Cash, pare sa-l prinda configuratia de personaj cu caracter incert si usor instabil. Ma asteptam ca tinand cont de background-ul si cutia de pastile de la capatul patului personajul lui Joaquin, sa ma surprinda cu vreo nebunie, o crima pasionala, asa cum instinctul Pavlovian m-a invatat (ca in Matchpoint spre exemplu) insa filmul nu isi propune acest lucru, iar finalul este o copie in oglinda a vietii multora: ramai cu acea felie care iti asigura confortul si tihna, iar marul oprit al incertitudinii si aventurii pleaca brat la brat cu...amantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu