Paragrafe de bun augur decupate din cel mai recent număr al revistei Film Menu, unul chiar foarte reușit și dedicat mistic minunatului Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives
Andrei Gorzo: De obicei oamenii care spun ca totul e subiectiv procedează fraudulos din punct de vedere retoric deoarece asociază orice obiectivitate cu obiectivitatea de tip Dumnezeu - ceva ce cunoaște tot, a văzut tot, poate fi simultan în toate punctele și poate vedea o problemă din absolut toate unghiurile posibile, ceea ce descris astfel, pare într-adevăr inuman. Pe de altă parte un fenomen poate fi contextualizat într-un mod relativ obiectiv de cineva care cunoaște un spectru destul de larg de tradiții și are și intuiția de a plasa obiectul la locul lui. Plasarea corectă a unui obiect ține parțial și de intuiție, nu doar de erudiție. Poți să cunoști toate tradițiile și să plasezi prost un film. Dar e clar că dacă tu cunoști acele tradiții și ai și un pic de intuiție, vorbim în cazul tău despre o obiectivitate mai mare, în termeni relativi. Subiectivitățile nu sunt egale. E ca olteanul proverbial care vede pentru prima oara o girafă și spune că nu există așa ceva pentru că în experiența sa de viață nu există girafe. Cineva care se întoarce dintr-un safari unde tocmai a împușcat o serie de girafe, e și el subiectiv, dar experiența sa în raport cu girafa este mai obiectivă decât a olteanului.
(...)
Andrei Gorzo: Mă deranjează oamenii care scriu de sus in jos, oamenii care scriu ostentativ simplu- hai să simplificăm discursul ca să se înțeleagă- mi se pare o formă de lipsă de respect față de cititor. Aici sunt perfect de acord cu Cristi Puiu, care, atunci cand spune că face filme care își respectă spectatorii, vrea să spună că face filme atât cât poate el de bine în speranța că unii oameni vor relaționa. Atitudinea asta de simplificare a discursului din frică de a nu fi înțeles- din lipsa de încredere în cititori- e ceva ce nu-mi miroase a bine.
