luni, 11 iulie 2011

Castaway on the Moon

Două conglomerate ontologice, mozaicate, două entități-vitraliu claustrate la umbra ogivală a confortului societal, una încotoșmănată între pereți de beton, alta purtată de suflul urbei agorafile, doi piloni dihotomici caută cu tot dinadisnul să prindă rădăcini, fiecare pe sol propriu, personalizat, insular, fiecare cu mijloacele sale necunoscute civilizației automate, autonome, o civilizație care a surzit de la atâta sunet mecanicist, o civilizație-mamă-denaturată ce alungă de la sânul său plozii lui Rousseau pe care îi leagă fedeleș de țarcul protector al binelui comun.

Cei doi protagoniști reușesc să se strecoare dincolo de fierul rece al coliviei, un el, o ea, delimitare ce induce a priori matrița unei idile. Dar ea, idila,  nu e decât consecința ultimă a acestei biuniversalizări. El se întoarce în sânul naturii, în sânul simbolic al grădinii primordiale unde redescoperă, reinventează, se adaptează, unde trăiește din plin, dermic tot ce i se întâmplă așa cum civilizația nu i-a dat voie să simtă bobul de mazăre de atâtea pilote și perne confortabile. Acum El se găsește în postura celui care trebuie să-și prepare singur bolul de mazăre, demiugic, din mai nimic.

Reîmprospătare memoriei colective, arhaice are gust dulce-amărui, întoarecerea la origini, la originea comună a comuniunii speciilor zgândărește pietre de hotar acoperite de licheni de sub care ies insecte nesuferite, spori otrăvitori fabulației, dar atât de bine veniți lucidității, spiritului pragmatic. Pe de altă  parte, EA și-a creat un mediu de cultură artificial, vegetează la pâlpâitul pixelilor,


regresează până ce este smulsă din toracele lumii sale de neon și adusă în lumea Lui.


Intruziunea celor două paralele, geometric imposibilă, dar simbolic sau mai degrabă suprarealist pluridezvoltată,


e savuroasă, plină de umor amărui, plină de țesut, de consistență cărnoasă a mărului cunoașterii emprice, de miez optimist până la urmă. Miezul ista e malaxat mai întâi cu dibăcie printr-un vortex de imagini dichisite, memorabile, frumoase prin tristețea lor revigorantă.


Dacă imi permiteți o notă personală: filmul ista e absolut minunat...

18 comentarii:

  1. Chiar aveam nevoie de ceva asiatic, iar descrierea facuta de tine e mai mult decat tentanta.Ma sperie un pic screen-ul 11 :)

    RăspundețiȘtergere
  2. te sperie :))) ciudat
    mi-am propus o lunga perioada numa si numa cu asiatice...ma rog va mai exista intruziunea Harry Potter :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie mi s-a parut cam mediocru. Daca il comparam cu ce ofera principala industie de film in genul asta o insemna ceva. Desi cateodata mai cad in capcana de a compara cu alte filme, de obicei am tendinta sa iau filmele separat. Iar luat separat filmul mi s-a parut lipsit de vreo idee importanta. Nu-i adevarat, luat separat filmul poate a incercat sa transmita o idee importanta, dar si mai important decat ideea in sine e modul in care o transmiti. Prin modul asta se castiga/pierde profunzime, substrat, emotii. Ori se pare ca filmul nu si-a propus mai mult de a transmite niste emotii de suprafata asa cum fac si alte filme de genul comediilor romantice lacrimogene. Diferenta e ca filmul asta e mai ciudat (doar vorbim de nebunii asiatici pe care ii iubim atat de mult :P) si are o idee la fel de ciudata precum personajele principale. Singura scena care m-a emotionat a fost cea in care personajul principal si natura au fost in contradictie cumva, iar cel iesit in pierdere a fost omul, desigur. Finalul e la fel de siropos ca orice alta romanta americana. Nu ma refer la genul ala tampit de comedii cu adolescenti, ci filme de tipul A walk to remember, The Notebook & co. numai ca parca ceva mai putin emotionant.

    Stii foarte bine ca si mie imi place cinematografia asiatica foarte mult, dar e imposibil ca orice film pe care-l scot ei sa fie foarte bun. Oricum, filmul asta nici nu se compara cu windstruck, care mi s-a parut un adevarat dezastru. Nu stiu cum sa fac sa mi-l sterg din memorie.

    RăspundețiȘtergere
  4. ibidem situatia I'm a cyborg but that's ok :)), am o slabiciune pt genul asta de weirdness,
    am mentionat undeva mai sus cuvantul "pragmatism,
    empirismul, pragmatismul, usuratatea fiintei
    si altele din campul lexical al sub-spiritualitatii fac si ele parte din viata, eu una cred
    ca au fost puse intr-un graal vizual intr-adevar cu parfum ciudat, dar eu ii accept vaporii bahici, asa cum sunt ei mediocri si absurzi :P

    sunt de acord cu ce zici despre windtruck cu exceptia dansului in ploaie :P
    e o chestie de gust nah, esti mai pretentios si mai sadic ca mine, clar :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne cum sa ai un limbaj atat de sinistru, cine pula mea crezi ca te citeste, Cartarescu?

    "de consistență cărnoasă a mărului cunoșterii emprice" - Meriti sa fii batuta-n fikatzi pana te caci sange.

    Hai, te rog, descrie-mi si o dimineata normala, in care ma cac sanatos, cum de fapt e "o unire, formand un tot organic, a vasului unde ne revarsam materialele secate de seva lor vitaminoasa si satioasa cu epiderma atat de frageda, atat de cruda incat are un iz virginal la niste ore matinale...cand citadela inca e molatica si nepenetrata de sunetele discordante ale autovehiculelor nepasatoare.

    RăspundețiȘtergere
  6. @andrea Haters gonna hate! Daca nu te descurci sa descifrezi un text, autoarea are in general bunatatea sa puna poze..

    Si injuraturile poti sa le pastrezi pentru cine te-a crescut, k? thx bai.

    RăspundețiȘtergere
  7. :))
    ok, amuzant
    ai fi surprins/surprinsa ("andrea" nu e suficient de articulat incat sa-mi dau seama care ti-e genul), dar sunt oameni care ma citesc, le-o fi fiinta cartaresciana nu stiu, nu contează, de-aia există dihotomic pe lumea asta, pe cand a ta e de neinteles si de un paradox savuros, scatologic, escatologic. Pana si ironia ta-dejectie sufera de acelasi paradox, de aceeasi constipatie cronica, aceea a omului care se face ca uraste. Si daca eu merit batuta ca scriu "asa" apăi ce dracu să mai zic de alte entități din cu totul alte sfere acolo unde bătaia își are rostul. E doar cuvânt, locuțiune, frază, text. Aici nu poți decât să îți bați gura în loc să faci ceva mai util cu eventualele tare porniri și frustrări negativiste :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand citesc ce scrii, parca intru dintr-o stanca in alta. Nu e nimica lin si placut la scrisul tau, sunt doar niste bolovani greoi care te izbesc frontal.
    Ah si n-ai nicio treaba cu scrierea unei cronici, nu reusesti sa sintetizezi esenta unui film. Atat de multe cuvinte si totusi atat de goale. E ironic, ca intr-un fel te asemenei ca stil si substanta cu Transformers.

    RăspundețiȘtergere
  9. asa haterii lu' mama, asa, da-ti-va drumu la slova :D
    brandao, poate n-ai inteles sensul scrierilor mele, poate nu esti pe aici demult, te inteleg, spoilere gasesti la tot pasul slava domnului, nu ma cred critic, nu ma cred cronicar, AM UN BLOG, imi da-ti voie? daca vrei sintetizare du-te domne pe imdb, pe rotten tomatoes, pe mubi, pe alte bloguri, la o bere cu amicu' cavsicinefil, unde oi vrea, ceea ce imi propun aici e o metaforizare preludica, asa cum o inteleg eu, e un hook, daca te agati in el bine, etapa doi e vizionarea (in cazul in care n-ai vazut filmul), daca nu pur si simplu te retragi frumos, scuipi in san sau scuipi aici asa cum o faci tu :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Vezi, deja curge mai bine textul.
    Pentru ca vad ca nu te pricepi la sintetizare, lasa-ma pe mine sa-ti explic ce faci tu pe acest blog: faci o masturbare intelectuala.

    RăspundețiȘtergere
  11. :))
    potentialul textului meu poate curge in multe feluri,
    numa ca am ales un potir anume...asta pe care vrei tu
    sa-l sintetizezi, caruia vrei sa-i arzi samanta in retorta,
    sa-i extragi esenta din lipsa aia de esenta de care spui :D
    e fumata asta cu masturbarea intelectuala anyway, ti-o accept ca mi-s zen..itala :D

    RăspundețiȘtergere
  12. pai normal ca e fumata, la cat de des o practici.

    RăspundețiȘtergere
  13. inseamna ca o practicam impreuna odata ce ai mentionat cuvantul "des", treci des pe aici? :))

    RăspundețiȘtergere
  14. daca raspunsul e unul afirmativ apai din partea mea o fi masturbare, dar din partea ta...masochism se cheama :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Si totusi, din 14 comentarii, 7 iti apartin.
    Go figure.

    RăspundețiȘtergere
  16. totul de acord cu tine, doar ca nu trec pe aici des iar nu e vb masochism ci de amuzament.

    RăspundețiȘtergere
  17. masturbare intelectuala :)))))))))

    RăspundețiȘtergere