Cinema is the ultimate pervert art. It doesn't give you what you desire - it tells you how to desire.
Nu mi se întâmplă prea des să descifrez un film în cheie psihanalitică, merg cel mult până la buza unui simbolism strict scăldător în apele cinamului, mai întrevăd câte-o referință la o altă scenă din cu totul alt film, o intruziune politică, o zgândăreală religiosă, una socială, o abordare metafizică etc. Însă parcă toate-mi par decupate din mediile cu pricina: politic, social, filosofic și aduse în pântecul cinematografic, iar dacă e să întrevăd vreun Oedip apăi îl dau jos de pe canapea cu complex cu tot și-l cobor tot în celuloid, translatarea, decodarea făcându-se din mediul extern înspre ecranul spongios. Slavoj Zizek întoarce clepsidra, calea regală devine psihanaliticul, pe când filmul e poate doar intrumentul său, acest "doar" nu situează filmul într-un raport neapărat de inferioritate cu psihanaliza, filmul în viziunea lui Zizek e poate expresia, emanația subconștientă a unor constructe mentale, a unor refulări personale sau colective, emulsia lor, întruparea lor într-un scenariu, într-o succesiune de imagini.
Slavoj Zizek e foarte bine subsumat de sfânta wiki ca fiind un filozof de orientare hegeliană, psihanalist lacanian, politolog marxist, teoretician al cinematografiei și critic cultural, o somitate ancorată în timpul său, ce nu contenește să resusciteze întru iluminarea acoliților și ascultătorilor lui, filosofii poate prea impregnate politic. Eu mi-s zoon apolicticon și nu mă supăr, atâta timp cât scopul e acela de a descreți frunți și de a elibera Athene/antene apăi un ciocan, o secure se pot dovedi utile. Conștientizând acest apanaj ideologic sensibil pentru dermul lumii postmoderne, altermoderne sub care vegetăm, Zizek se dovedește a fi un om spiritual, un umorist rafinat chiar, aducând în sprijinul teoriilor sale și spre bucuria multora exemple de ordin cinematografic. Ordin poate fi citit și cu sensul de gintă ocultă, îndreptățit polisemantism dată fiind metoda de interpretare adoptată. The Pervert's Guide to Cinema e un art-documentar cu reverberații evident filosofic-psihanalitice.
Există mai multe paliere, mai multe straturi care fac din acest meta-documentar o prăjitură scurtcircuitantă pentru papilele gustative și gusturile oricărui gurmand al cinemaului. Avem pe de o parte o manieră de prezentare energică, spasmodică pe alocuri, Zizek este o somă-conglomerat susținută de ligamentele nonverbalului, paraverbalului, e omul-magnet de auditoriu, iar slova sa e impunătoare, clară, revelatorie, reverberatorie, dublată de o engleză cu puternic accent est european. Pe de altă parte ideea vizuală este una revigorantă, surprinzătoare, relatarea, exemplificarea, analiza lui Zizek pe marginea unor filme icon se face de la fața locului, adică de acolo unde ele au fost turnate, creindu-se astfel un referențial familiar, organic, un spațiu cognitiv confortabil (sau poate nu tocmai prietenos daca e să măsurăm distanța proximală) ce ajută privitorul să internalizeze viziunea psihanalitică. După cele două straturi: cadrul prezentării și maniera de expunere, urmează evident umplutura, de consitență stranie, bogată în aditivi extra-ideologici.
O serie de filme iconice sunt decriptate de Zizek sau poate nu atât decriptate, cât citite, interpretate într-un registru psihanalitic, imagologic, căci e posibil ca scenaristul, regizorul să nu fi luat în considerare acest registru în realizarea filmului. Nu știu dacă Zizek a ales cele mai reprezentative filme cu putință, însă se simte predilecția pentru Hitchcock și Lynch, invazia păsărilor hitchcokiene reprezintă aici exacerbarea autoritatății materne care se opune relației dintre Melanie și Mitch. Restul operației pe subconștient deschis, lecția de anatomie cinematografică a doctorului Zizek merită asistată căci sub bisturiul său simbolic își fac loc Vertigo, Blue velvet, Alien, Stalker, Fight Club, Persona, Matrix, Dogville, The Wizard of Oz, Psycho, The exorcist, Star Wars și alte câteva. Tot de Zizek recomad cursul video The reality of the virtual util pentru o mai bună înțelegere a aparatului său critic, un alt manual de utilizare, ceva mai flușturatic, dar util la rându-i îl reprezintă filmul ce îi este cavsidedicat și care se cheamă Zizek!.
m-ai convins. o sa ma invat si eu una alta de la zizek.e interesant ca domnul Kubrick nu e pe lista (sau e si nu l-ai mentionat tu)
RăspundețiȘtergerehm, da, de dumnealui n-a zis nimic, nu aici cel puti, uite o lista cu toate filmele care-s mentionate http://en.wikipedia.org/wiki/The_Pervert%27s_Guide_to_Cinema
RăspundețiȘtergereaaa ba da domne a zis de Eyes wide shot :D destul de reprezentativ zic
RăspundețiȘtergereda e reprezentativ!
RăspundețiȘtergerear fi interesant de vazut cum va reinterpreta dogville, acum dupa ce stim ca e filmul favorit al domnului breivik..
RăspundețiȘtergere:))) oau, de unde stiu astia? de pe profilul lui de facebook?
RăspundețiȘtergeredogville e unul dintre filmele mele preferate as well, in top 10 sa zicem, chiar top 5 :D does that make me a sociopath? s-a convenit ca omu nu-i nebun e doar...sociopat :D
yup, de pe fb. dar restu filmelor lui de top nu-s mare scofala.. gen 300 si the gladiator.
RăspundețiȘtergereinsa are gusturi bune la carti. iar manifestul lui [din cate am citit so far] e, oricum, mai bine documentat decat "omul recent" al lui patap :)
http://www.adevarul.ro/international/europa/oslo-norvegia-manifest-terorist-atac-vlad_tepes-islam-Anders_Behring_Breivik_ADVFIL20110724_0023.pdf
OMG,il citesc imediat ce ajung acasa :))
RăspundețiȘtergeredude, it's huge.
RăspundețiȘtergeream zis citesc nu "il voi citi", ma uit si eu asa ca intr-o bataie de pusca, bad joke :D
RăspundețiȘtergeremi-l imaginez ca pe ala din elefantul lui G.v.S