Incredibil acest om-retortă, acest om-combustie, acest bad-ass atât de amoral îndrăgibil cum n-am prea întâlnit de la bad-guy-ul lui Ki-duk Kim încoace. În filmul lui Kim poezia amorală primează în fața vieții-proză-realistă. Acolo antieroul e îndrăgibil și el, mai ales prin muțenia sa, însă se lăfăie confortabil într-un cuib-metaforă de unde nu se încumetă să-și ia avânt, se umflă numa în pene. Aici însă antieroul e cât se poate de tangibil pe toate planurile, existența lui mizeră, țelurile sale mediocre, trecutul tragic, toate se scurg prin ecran în albia disconfortului din propria ogradă.
Toată furia acumulată e refulată în cuvânt, cuvânt care își piede uzanța, el nu mai numește, nu mai indică, nu mai înfrumusețează, nu mai iluminează, ci doar amenință și o face cu atâta foc repetitiv căci își pierde orice urmă de credibilitate, de sens, cuvântul devine o masticație de injurii, mereu aceleași. Discreditarea cuvântului face filmul cu atât mai credibil.
Osânda camuflată de limbaj impiedică deci dialogul real, iar când omul-retortă, cămătar de profesie, găsește un suflet pe măsura țăfnoșeniei sale, o elevă cu nerv și background la fel de gri, atunci apare și un soi de dialog, fluidizat de aceleași regurgitări injurioase, dar măcar în sânul relației dintre cei doi ele devin oleacă amuzante.
Nu este un film confortabil. Unu la mână imperfecțiunile, mecanismele lăuntrice stricate, pornirile furibunde ale personajelor irită prin hiperrealismul lor, ele beneficiază și de un joc actoricesc foarte bun, iar doi la mână modalitatea de filmare este și ea hipervividă, camera se înghesuie de cele mai multe în sânul conflictelor, arogându-și rolul simbolic de arbitru pasiv. Frumoasă ilustrare a sacrificilui și a beneficiului târziu, amărui-gratificator.
Trailer:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu