marți, 17 ianuarie 2012

Despre adâncimea câmpului: André Bazin, Orson Welles, Tarantino, Rodriguez și Cronenberg

"Decupajul introduce o abstracție evidentă în realitate. Cum ne-am obișnuit perfect cu ea, abstracția nu mai este resimțită ca atare. Întreaga revoluție introdusă de Orson Welles pornește de la utilizarea sistematică a unei profunzimi neobișnuite a câmpului. Pe când obiectivul aparatului clasic se pune la punct succesiv asupra diferitelor puncte ale scenei, Orson Welles îmbrățișează cu egală claritate întregul câmp vizual care se găsește dintr-o dată în câmpul dramatic. Decupajul nu mai alege pentru noi lucrul pe care trebuie să îl vedem, conferindu-i astfel o semnificație apriorică, ci discernământul spectatorului este constrâns să distingă spectrul dramatic particular al scenei în acest paralelipiped de realitate continuă având drept secțiune ecranul. Cetățeanul Kane datorează deci realismul său utilizării inteligente a unui progres precis. Grație profunzimii câmpului pe care îl îmbrățișează obiectivul, Orson Welles a restituit realității continuitatea ei evidentă."  

extras din Ce este cinematograful? de André Bazin 

Citizen Kane 

Recent am văzut o profunzime a câmpului similară, upgradată la:

Tarantino



(amicul) Rodriguez 

Planet Terror 

Cronenberg



A dangerous method 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu