miercuri, 22 octombrie 2014

Serena (2014) - în spatele oricărui bărbat stă o pădure nebună

De la bun început trebuie să știți că acesta nu-i un film pentru ONG-iști sau pentru iubitorii de animale, se taie mulți copaci, se trage cu arma în animale pe cale de dispariție, scuzabile gesturi, dat fiind faptul că totul se petrece în anul 1929 în creierii munților, în Carolina de Nord, în plină recesiune, când oamenilor puțin le păsa de natură. Filmul începe cu un warm opening frumos, cu munți falnici, cu apus feeric, cu nori groși parcă premonitorii, cu o căbănuță lângă o cale ferată în pragul căreia stă un Bradley Cooper ușor neconvingător, cam prea șlefuit, ușor nenatural, greu de scos din carcasa sa de personaj modern. Pe cât de natural este ambientul, pe cât de frumoase sunt locațiile pe atât de artifcial pare Bradley, poate că nu este vină lui ci comparația cu natura are un câștigător detașat. 


Apoi, apariția Serenei (nume frumos și candid, interpretată de Jennifer Lawrence) este tot una lirică, o vedem călărind pe un cal alb îmbrăcată într-o bluză roșie, fluidă, se vede treaba că avem de-a face cu un personaj liber și hotărât. Etapele relației celor doi sunt arse rapid printr-un montaj cu substrat, ele par niște amintiri neclare, indiciu că nu pe asta se va axa povestea. Odată ajunși pe moșia forestieră lucrurile par să decurgă cantr-un vis...american, însă presimțim panta filmului mai ales că unele evenimente nefaste ne spun că tăiatul pădurii nu-i o treabă chiar atât de facilă, iar tăietorii de copaci par să plătească cu sânge pentru răul făcut naturii. Karma își face loc precum un râu învolburat (în care nu te scalzi de două ori, vorba aia) din vârful muntelui până la baza lui, astfel că de la personajele secundare până la cuplul temelie al acestei afaceri forestiere, destinul se abate asupra lor ca un prădător și își ia tributul de fiecare dată. 

Deși pare o femeie puternică, întreprinzătoare și sigură pe sine, Serena își dezvăluie partea întunecată odată ce află că nu mai poate fi mamă, un aspect ușor stereotip în atmosfera filmului. Slujnica, interpretată de Ana Ularu, are întâmplător un copil cu George (Bradley Cooper), lucru ce nu-i pică bine Serenei. Serena este întruchipată asemenea unei făpturi magice și malefice, a unei vrăjitoare care domesticește un vultur pentru a scăpa comunitatea de șerpi veninoși și mai presus decât atât are la dispoziția sa un corb ascultător, un câine de pază în persoana unui bărbat superstițios al comunității căruia i-a salvat viața și care, profund îndatorat Serenei, îi vine serviabil în ajutor pentru a o scăpa de orice stă în calea împlinirii identității sale.


Aceeași oscilație identitară o experimentează și personajul lui Bradley Cooper care, pentru a-și contura personalitatea sau masculinitatea, merge la vânătoare, caută neîncetat ultima pumă din zonă (simbol al primejdiei iminente), o găsesște într-o prima ipostază în persoana Serenei, are deci nevoie de un spirit hotărât de-a dreapta sa, apoi are nevoie de un copil pentru a-și reafirma masculinitatea și după repetate eșuări se întoarce la vânătoare unde karma își arată din nou colții. Deși filmul poartă numele doar unuia dintre personaje, ambii protagoniști sunt la fel de reprezentativi (vezi simetria scenei donării de sânge, ușor patetică, dar grăitoare, cei doi împart același sânge, aceeași patologie). 


Jennifer Lawrence nu mă convinge întru-totul de nebunia sa, declicul care o transformă e un pic cam forțat, însă dacă luam în considerare referințele din trecutul său începem să-i înțelegem slăbiciunile. Ana Ularu are un rol simpluț, nu impresionează, nici n-ar avea cum, dar își face bine treaba, important e că a jucat alături de acești america's sweethearts. Regia semnată de Sussanne Bier este destul de interesantă, modalitatea de filmare are un ritm la fel de interesant, ușor imprevizibil pe alocuri, apar zoom-uri bruște cam cum vedem la Trier, blonda sosită în vârf de munte sună a ceva cunoscut. Scenografia însă are pe alocuri un aer ușor artificial. All in all este un film care te ține în priză, care îți livrează o poveste tragică, dură, rigidă ca o scoarță de copac și asta-i bine. Serena se lansează în cinematografele de la noi pe 24 octombrie și este distribuit de Ro Image.



Un comentariu:

  1. Un film foarte bun. Il recomand oricui. Frumoasa descriere tine-o tot asa. Bv

    RăspundețiȘtergere