Regizorul Wes Anderson e pentru americani ceea ce e Jean-Pierre Jeunet pentru francezi adică un fel de puber paradox, un păpușar, un copil mare cu o viziune ultra cromatică și ludică asupra lucrurilor, sentimentelor și oamenilor. Ca și în precedentele The Royal Tenenbaums, The darjeeling Limited sau Fantastic Mr. Fox, Wes creează o lume impropriu spus fantastică, dar ușor regăsibilă undeva la granița dintre real și un perpetuu fantastic mental. Mintea umană este însoțită de un joc secund, imaginativ, un soi de a doua gândire care completează, îmbunătățește, iluzionează sau care în funcție de ghemul masochist din burduful fiecăruia, înrăutățește fictiv o situație, un eveniment real la care luam parte zilnic.
Wes pare că ilustrează tocmai acest soi de (impropriu spus) gândire sau percepție sau joc imaginativ. Tocmai pentru că filmele sale ilustrează lumi ușor imaginare și/sau ușor de imaginat, dar verosimile, Wes se folosește de tertipuri precum mișcarea camerei la 360 de grade și alte găselnițe de montaj, de o coloristica impecabilă cu nuanțe tari, de o lumină la fel de pregnant delimitată, de strictețea unor încadraturi ultra-simetrice. În Moonrise Kingdom fiecare cadru pare este măsurat, cântărit și mai apoi pus pe calapodul unei simetrii nebunești, peisajele sunt selecționate la fel de maniacal si în tot tumultul acestui decor fantastic de bine redat povestea aproape că devine difuză așa cum și trebuie de fapt să fie.
Dragostea fragedă este ilustrată ca fiind drept o nebuloasă, pe alocuri greu de perceput în conformitate cu o schemă logică unanim acceptată, însă acest tip de redare este cât se poate de legitim, un sentiment e totuși un sentiment eliberat și independent de rațiunile minții. Descoperirea feminității este redată prin fuga de acasă, masculinitatea prin fuga dintr-o tabără de cercetași, iar iubirea printr-un dans pe nisip acompaniat de muzica lui Francoise Hardy. Moonrise Kindgdom este o bijuterie vizuală ce strălucește un pic cam tare (la acest halo contribuind și distribuția: Bruce Willis, Edward Norton, Bill Murray, Tilda Swinton, Frances McDormand) lăsând materialul brut narativ un pic cam în umbra unei explicații...obscure, însă subînțeleasă într-o oarecare măsură.
O să imping limita observației poate ușor cam în afara filmului și am să trec în revistă câteva referințe care mi se par ușor voite, există undeva și o autoreferință la Fantastic Mr. Fox
Evadarea mi-a adus aminte de
The Shawshank Redemption
și de absuditatea afișului lipit după ce s-a trecut dincolo de gaura.
Moonrise Kingdom
The Shawshank Redemption
Și mai apoi am vazut și ceva din The Shining al lui Kubrick.
Moonrise Kingdom
The Shining
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu