vineri, 2 martie 2012

The Grey (2011)-despre nerealista echidistanţă democratică a animalului


Buticul a scris oleacă mainstream şi refulator destre The Grey aici. O singură remarcă aş mai avea, filmul se vrea a fi un poem al suspansului, dar nu-i decât o ciornă mototolită și morfolită echidistant de democratic...în salivă de lup nu flămând, ci nerealist de vindicativ…


3 comentarii:

  1. Faci Lupul nerealist, deci? Pe verificate? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. :))
    Fac lupul nerealist si pe lupul moralist, da

    RăspundețiȘtergere
  3. Am văzut filmul, mi-a plăcut foarte mult. Îl consider, ca importanță pentru mine, al doilea pe care l-am văzut.

    Mi-a plăcut atât de mult, încât am scris un articol pe blog:
    The Grey: La limita supravieţuirii (2012) – al doilea film care mi-a plăcut dintre toate pe care le-am văzut - Fii eficient! (e cu spoilers!)

    și ulterior încă unul, mai personal de atât. Și mai lung. :)

    Un film fascinant, pentru mine.

    RăspundețiȘtergere