Pastilă facilă de luat aminte extrasă din Ecranul global de Gilles Lipovetsky și Jean Serroy.
Neodocumentarul exprimă sfârșitul marilor visuri colective și al profețiilor modernității triumfătoare. Atunci când nu mai există mari mituri mobilizatoare, rămâne să cunoaștem mai bine prezentul, pentru a-i rectifica derivele și excesele; când nu mai credem în utopiile sociale, ne refugiem într-un trecut imaginar și idealizat; când nimeni nu mai speră să revoluționeze lumea actuală, o arătăm, o ascultam mai îndeaproape ca fiind singurul lucru care ne-a mai rămas de iubit, de urât sau de corectat.
cat de avantajoasa e resemnarea asta colectiva, nu-i asa, pentru cei 1% sau 10% care deja si-au luat felia mare din placinta ;)
RăspundețiȘtergerecorect! noi ne-am facut plinul, iar acum propovaduim resemnarea, refugiul in cultura, capul in nisip, noncombatul, etc
Ștergere:( unfortunately...
RăspundețiȘtergereoare cine naiba finanteaza docurile despre foamete si post-depravare? :D