luni, 1 noiembrie 2010

The man from Earth

Experiment nebunesc, excentric, trepidant ce întoarce pe dos cu încredere, cu degetul înmuiat în salivă eretică giulgiuri impregnate de credinţă-credinţe şi madilioane de ştiinţă...un tânăr profesor universitar dă un rendez-vous de adio, intim, rupestru, şemineu, o sufragerie simplistă din care mobila este ridicată progresiv, rămânând freudian doar canapeaua, cercul restrâns de prieteni, profesori la rândul lor, vor simţi nevoia să stea jos la auzul celor spuse, mai tânărul lor prieten (pe nume John) dă startul unui joc imaginativ: ar fi posibilă existenţa în zilele noastre a unui supraveţiutor al grotelor, un cro-magnon?
Cei prezenţi se lasă prinşi în mrejele jocului, preludiu al dezvăluirilor ce vor urma. Argumentele pro sunt susţinute optimist de piloni antropologici, geofizici, biologici, metafizici, dar fundaţia acestora devine instabilă atunci când John (Doe) Oldman le spune că el este un om al peşterilor şi că ar avea cam 14 000 de ani, fiind de-a lungul lor martor al marilor evenimente ale planetei, pilonii cad, nedumerirea ia locul exerciţiului, iar presupoziţiile privind labilul, psihotismul lui John se instalează, însă argumentele se mută de partea lui, iar istorisirile sale curg senine, având rezonanţă ascentică, maturitate spirituală, modestie expoziţională a faptelor, omul nostru ne spune cum a fost ucenicul lui buddha, isus însuşi (partea cea mai interesantă de altfel) cu străvezenia cu care o gospodină îţi spune reţeta proprie de zacuscă, iar tocmai acestă uşurătate monologică, insultătoare a celei mai rudimentare cogniţii, te face fie să îi urmăreşti discipoliceşte pildele, fie să ridici din sprâncene, să dai cu pumnul în masă ca un angry man. Povestea pare a fi cumva inspirată, updatată, ciuntită de încregătura minuţioasă a unor detalii macrameice, cu mult mai compactă din romanul fabulos al lui simone de beauvoir, Toţi oamenii sunt muritori.
film powered by marian

PS: foarte curând The social network ;)

10 comentarii:

  1. you guys can read minds. chiar discutam sambata seara cu un amic despre asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur ca ti-a placut. inca de la inceput m-a incantat ideea de casuta mica, retrasa undeva departe cu un semineu in centru, in care se pot purta discutii inteligente bazate pe argumente. Partea cu Isus si cea cu raportarea omului nemuritor la spatiu, timp, memorie si cunostinetele lumii sunt partile mele preferate.

    RăspundețiȘtergere
  3. si mie mi-a amintit de romanul lui Beauvoir.
    singura nota discordanta mi s-a parut revelatia de la final a lui Gruber; partea aia putea sa lipseasca, mi se pare ca e un twist prea comercial pt genul asta de film.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ richie dap, genereaza discutii bune de purtat tot in jurul focului;))
    @ marian da si mie mi-a placut regresia asta, simplitatea casei care aduce cumva a pestera, raportarea la spatiu f interesanta, cum strainului ii vine din ce in ce mai greu sa migreze odata cu dezvoltarea urbanismului
    @ thursday's child da, de acord finalul putea sa lipseasca si sa lase lucrurile cumva in aer...cat despre romanul lui beauvoir ar fi interesant de ecranizat, nu stiu c ar iesi, dar mi-ar placea sa ii vad in rolurile principale pe keira knightley si pe ed norton :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu vreau o continuare la filmul asta, cu Steven Seagal: "Care nu ma crezi ca am paispe mii de ani, te rup!". Serior acum, ma mir ca nu au facut un remake hollywoodian.

    RăspundețiȘtergere
  6. @veone steven segal, da, perfect in rolul de cave men si chuck norris pe post de psihanalist ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, normal, un intelctual fin cum e Ceac!

    Si ca tot veni vorba de vizionat, revizionat, citit si recitit, te invit la o leapsa:

    http://veone.wordpress.com/2010/11/02/la-revedere/

    RăspundețiȘtergere
  8. @ veone merci de invitatie, am sa o onorez cat de curand :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Tine minte trei cuvinte``Povestile nasc biserici``

    RăspundețiȘtergere