marți, 19 iunie 2012

Get the Gringo (2012) - cum se spune bine o poveste decentă

Get the Gringo debutează cu un voice over cald, concis, narativ, cu un Mel Gibson pe post de narator lucid, simpatic, comic, el pare să continue o poveste deja începută undeva în alt peisaj, cel mai probabil în Payback-ul din 1999 (neoficială continuitate narativă, dar perceptibilă). Filmul reușește la modul suprinzător să amestece elemente vizuale, încadraturi, travellinguri realiste, aproape handymade cu  țâșnituri suprarealiste de sânge, cu scene de slo-mo-action. Astfel că povestea și redarea ei par sa se fi născut dintr-o strângere bizară de mână între îndrăzneala, ironia, tehnica lui Tarantino (urmarirea prin deșert e oarecum similară cu cea din Death Proof la nivel de imagine, iar muriundul pe bancheta din spate are ceva din spiritul lui Pulp Fiction sau Reservoir Dogs) și indexul lui Snyder, regia aparținându-i însă lui Adrian Grunberg (un debut regizoral, dar cu o experiență de assistant director deloc neglijabilă, el mai lucrat la filme precum Apocalypto, Man on fire, The limits of control sau Frida ). În urma acestei strângeri de mână, acestui pact hibrid, a luat naștere o mână de nisip și praf de pușcă presărată peste El Pueblito, o socio-inchisoare mexicană, unde captivul Mel ne învață o seducătoare didascalie cinematografică despre adaptare, ieșire prin efracție și...reflecție. 


Filmul se descurcă foarte bine la frământat coca narativă, respectând o binecunoscută rețetă clasică, bună și gustoasă ca la mama acasă, acoperită cu o crustă răscopată aburindă de lumină și culoare: mizeria închisorii cu aspect de orășel famat radiază o luminozitate de tip sepia, lumina emanata de gunoi și meschinele combinații ilicite între personajele mundan-imperios-negative din interiorul închisorii se reflectă pe chipul celorlalte personaje într-o maniera picturală. David Boyle în Slumdog Millionaire folosește cam aceeași estetică a luminii și culorii pentru a reda atmosfera mahalalei indiene, ar fi greșit să o numesc o estetică a urâtului căci vorba maestrului Arghezi din bube, mucegaiuri şi noroi iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. 



Personajul interpretat de Mel Gibson este binecuvântat de sfântul Holywood cu infailibilul universal-valabilului, el este un fel de 007 umanoid, dar ajutat de câteva skilluri și gadgeturi amuzante și vivide. La fel de revigorant este și puberul Kevin Hernandez, un mini panopticon al închisorii care leagă o prietenie chimică cu Mel. Puberul este un  personaj pretext-scuzabil, el e intriga a cărei nuanțare chirurgicală e ușor de ignorat. Mel imitându-l pe Clint Eastwood, Mel aducând a Peter Sellers cu-o umbrelă deasupra capului, Mel făcând pe agentul 007 și pe Banderas-ul, toate aceste dedublări subînțelese sunt o panoplie de necesități blockbasterofile tratate cu băgare de seamă și pricepere. Get the Gringo are rezonanța anunțurilor western cu mesajul: Wanted, aceeași lozică iese ușor din film și transmite un mesaj despre rețeta reușită a filmului: distribuția, umor, imagine, plot, muzică, replici toate aduse la limita bunului simt al hollywoodului, acolo unde spectatorul se mai poate încă bucura de o scamatorie reușită fără să fie martorul dezvăluirii scripeților mercantili de după cortină rânjind cu jind zimții avari la audiență. 

   (se pare că regia a fost...neoficial-duală)



9 comentarii:

  1. Again alta cronica f buna :) de fapt.. toate sunt bune ale tale :D.
    Foarte buna si remarca cu Payback :) asa si e.. zici ca e un fel de remake sau continuare sau prequel :))

    RăspundețiȘtergere
  2. arigato :)
    e buna, e remarca ta :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesanta cronica. daca imprumuta frumos atatea elemente cate ai mentionat tu, inseamna ca e mai mult decat decent.
    Auzisem de film in urma cu 2 luni, dar n-am avut chef sa ma uit. Credeam ca e un low buget de proasta calitate, un film facut de Mel intr-un moment de betie sau de mahmureala

    RăspundețiȘtergere
  4. :) thanks
    eu asa zic, astept sa infirmi/ confirmi :P

    RăspundețiȘtergere
  5. am auzit de film, dar nu aveam nici o intentie sa ma uit, de fapt nici macar nu m-am obosit sa citesc sinopsis-ul sau sa vad trailer-ul, dar ce pot sa spun... m-ai facut curioasa

    RăspundețiȘtergere
  6. Destul de bine inchegat articolul. Usor pretios, prin termenii boombastici asociati usor disonant, articolul reuseste sa spuna citeceva despre film. Intr-adevar, conexiunile cu Tarantino sunt frumos facute.
    In rest, filmul nu m-a dat pe spate. Iar asocierea spatiului mahala din Get the Gringo, cu spatiul mahala din Slumdog Millionaire nu e dintre cele mai reusite. In primul rind fiindca sunt foarte diferite geografic si cultural. Dar in sfarsit, faptul ca te-ai gindit la asta e un lucru bun, totusi.

    Felicitari pentru articol.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ maria glad to hear :)
    @ anonim, merci de observatii :)
    well, bombasticul se simte bine la buitc :))
    eu nu comparam geografiile si nici culturile ci..lumina :D le leaga mai degraba o asemanare tehnica decat o analogie...topografica

    RăspundețiȘtergere
  8. Bun comentariu, de fapt nici nu ma asteptam de la tine sa fie altfel! :)
    Nu l-am vazut, nu voiam sa-l vad, si nu stiu daca voi avea timp sa-l vad, dar cu siguranta textul tau m-a imbogatit putin pe ziua de azi. ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. hehe ma bucur :)
    eh poate intr-o zi caniculara te racoresti cu niscaiva MELange :D

    RăspundețiȘtergere