miercuri, 12 ianuarie 2011

Save the green planet

Ești purtătorul unui stomac oțelit și uns cu toate alifiile gastrice, ori ai un apetit sadic dubios, ori împărtășești o viziune umanitară pansalvatoare atipică și nihilistă? atunci ăsta e filmul care îți va hrăni bună parte din afinitățile menționate, le va îndopa mai precis.
Dar să las retorica micii publicități deoparte și să trec la o ușoară incursiune narativă:
Un tânăr funcționar, un neica nimeni, lucrător în uzina societății ca mulți ocnași făcători de umbră pământului și rămurele doldora de verzișori primește într-o zi o palmă deșteptătoare, îi pică o fisă sucită, diformă, care îi cutremură cenușiul nevricos, scurcircuitul se propagă, bobinele se ating, se aprinde beculețul, iar luminița plăpândă a unei idei tâmpo-ciudate asortată unei cămași cu mâneci supradimensionate se împrăștie: ia stai mă nene, poate șefu meu e extraterestru, am văzut io că are un comportament ciudat, sigur vrea să ia lumea în stăpânire și o eradicheze, ce-ar fi să pun ghiara pe el și să-l extermin eu primul și să-l fac să-mi dezvăluie identitățile acoliților săi, da, asta am să fac, am pivniță, am drujbă, am satâre, topoare, fierăstraie, celofan, picături chinezești și o gagică țăcănită care să îmi țină de șase.

Și pun-te pe tortură nene, da’ artistic nu așa oricum, nebunia călăului, scopul său măreț, admirabile, înduioșătoare, credibile până la un punct, demne de nobelul sadicilor, strategia- chirugicală, demersul-logic în ciuda premisei fantasmagorice. Dacă e să mut focusul pe victimă nici ea nu se lasă mai prejos, așa zisul extraterestru intră în joc neavând prea multe opțiuni și se avântă într-un dialog psihologic pe măsura adversarului, ce nu face omu ca să își salveze dermul.

Parabolă a unei societăți blazate, terapie a absurdului, complexul anonimului, obsesia panextincției, apologia răului a priori, bășcălia educativului de celuloid, orice s-a vrut această peliculă eu zic că a reușit, iar finalul e pe cât de apoteotic pe atât de apocaliptic. Un film fenomen pe care aș îndrăzni să-l pun eco în fructieră lângă portocala mecanică.

2 comentarii:

  1. frumoasa descriere! chiar m-a convins sa-l rezerv pentru weekend :)

    RăspundețiȘtergere
  2. gata l-am vazut aseara. Mi-a placut! Chiar daca la inceput a fost sovaielnic am prins repede stilul bascalios.
    ps: grasuta acrobata e un personaj pe cinste :))

    RăspundețiȘtergere