2012-dummy day

Sambata seara, Cinemapro, coada pana in strada asa ca fugutza fugutza ne-am indreptat in numar de 5 spre Patria...aici sala full. Curioase sa aflam cum se sfarseste lumea am dat peste un film bascalios, penibil, teribil de previzibil, cu un scenariu scris pe genunchi pe principiul: avem cateva scene ticsite de efecte speciale waw cu ce sa mai umplem haul apocaliptic dintre ele, pai sa zicem cu cateva personaje de umplutura precum o pitipoanca siliconata nedespartita de patrupedul inzorzonat, un rus putred de bogat, un presedinte american, evident de culoare, care se sacrifica pentru natiune, cercetatori geniali de origine indiana lasati de izbeliste, un nebun cu mari abitilati clarvazatoare si lista poate continua.

De mult nu am vazut ceva atat de tras de par, personajul principal reusind sa scape din fiecare situatie intr-un mod ce te determina sa exclami "ba ma lasi"(vezi pilotarea avionului de un asa zis incepator sau cursa nebuna cu masina printre cladirile megalitice ce se prabusesc, printre mingii de foc sau scoarta intens crapatoare)...interesanta discrepanta dintre imaginile realmente escatologice si reactiile comico-schizoide ale personajelor aflate in fata dezastrului, la care se adauga suparatorul laitmotiv al...crapaturii ce marcheaza "metafore" evidente...Replici tampite...de umplutura...regizorul se descotoroseste la un moment dat de personajele aditionale, astfel incat cuplul adamic sa raman fericit forever and ever la umbra unui mar al carui fruct mi-a stat in gat. 2012 poate face o plecaciune adanca in fata seriozitatii zilei fatidice de poimaine, dar poate ca toata comicaria dezastrului are si ea un scop catartic sau cel putin unul de subliniere a inconstientei, inculturii, clumsiness-ului, vorbelor goale, aparentei tehologizari, pragmatismului egocentric in speta apartinand spiritului american.

Tweet