Bine zicea Andreea când am iesit azi din frumosul Studio: ce-or fi având domne regizorii ăştia români de se ancoarează atât de tare în realitatea românescă pură, aia de la colţ de stradă şi înţepenesc acolo, li se întăreşte mîlul comunismului, al neajunsului, al discriminării pe bocanci ciuntind, ologind imaginaţia. Nu ştiu de ce, dar cert e că n-ar fi rău să o mai apucăm şi pe căi neumblate, mă gândesc la un science de reves românesc (visez). Însă revenind la filmul în cauză, personaje superautentice, replici cam puţine, dar alea care sunt te fac să sari de pe scaun gen Ivanov in 432, delimitate de scene cam lăbărţate care se lăfăie la umbra unor personalităţi puternice (dar parca ele singure nu-s de ajuns cateodată), amuzant, final moralizator-melanj martirico-ludic. Comparativ, în Un prophete (dostoievskian, însă optimistico-mistic),cam pe aceeaşi undă ca subiect, lucrurile sunt privite însă de undeva dintr-un colţ mai suprarealist, noi stăm încă chitiţi în colţişorul nostru, la căldurica certitudinii, în unghi drept, îngenunţiaţi pe covorul realităţii (bă de-ar zbura o leacă covoraşul ăsta).
miercuri, 31 martie 2010
Eu când vreau sa fluier, fluier
Bine zicea Andreea când am iesit azi din frumosul Studio: ce-or fi având domne regizorii ăştia români de se ancoarează atât de tare în realitatea românescă pură, aia de la colţ de stradă şi înţepenesc acolo, li se întăreşte mîlul comunismului, al neajunsului, al discriminării pe bocanci ciuntind, ologind imaginaţia. Nu ştiu de ce, dar cert e că n-ar fi rău să o mai apucăm şi pe căi neumblate, mă gândesc la un science de reves românesc (visez). Însă revenind la filmul în cauză, personaje superautentice, replici cam puţine, dar alea care sunt te fac să sari de pe scaun gen Ivanov in 432, delimitate de scene cam lăbărţate care se lăfăie la umbra unor personalităţi puternice (dar parca ele singure nu-s de ajuns cateodată), amuzant, final moralizator-melanj martirico-ludic. Comparativ, în Un prophete (dostoievskian, însă optimistico-mistic),cam pe aceeaşi undă ca subiect, lucrurile sunt privite însă de undeva dintr-un colţ mai suprarealist, noi stăm încă chitiţi în colţişorul nostru, la căldurica certitudinii, în unghi drept, îngenunţiaţi pe covorul realităţii (bă de-ar zbura o leacă covoraşul ăsta).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
vrei sa spui ca : "ce-or fi având domne regizorii ăştia români de se ancoarează atât de tare în realitatea românescă pură, aia de la colţ de stradă şi înţepenesc acolo, li se întăreşte mîlul comunismului, al neajunsului, al discriminării pe bocanci ciuntind, ologind imaginaţia" a spus andreea ??cuvant cu cuvant ai tzinut minte nu ?:))
RăspundețiȘtergerehai tare :)):*
Nu bey, iti dai seama ca nu-s reportofon ambulant, am pus ceva mal (noroi) de la mine :))
RăspundețiȘtergere:)))
RăspundețiȘtergeremda ...am auzit la news ca unu din "actorii" din film a fost bagat la bulau :))) ca n'a fost cuminte :d