De la Taxidermia incoace nu am mai vazut aşa o curgere fluentă de demenţă, bineînteles în cel mai pozitiv sens posibil. Doi de Terry, Gilliam şi Jones, îşi pun în cap să ne năucească cu viziunea lor tăioasă despre sensul vieţii. Povestea e structurată pe capitole (cam ca la Trier) şi cere mai mult decât o răsfoire, mai ai nevoie şi de un stomac rezistent. Deschidem poarta si lăsăm să defileze: 3 magi anexaţi unor carucioare de supermarket pline, un profesor ce predică sexologia în stare pură, un cor de copii catolici elogiind nerisipirea spermei, un dumnezeu humanoid pictural jucându-se cu planetele pe terenul spaţiului ondulatoriu, un nesătul obez gurmandofrancofil care într-un final plezneşte la propriu, căderea capitalismului metaforizată splendid. Ce să mai, îndrăzneală şi imaginaţie cum numai Gilliam e în stare să clocească.
vineri, 5 martie 2010
Monty Phyton's The meaning of life
De la Taxidermia incoace nu am mai vazut aşa o curgere fluentă de demenţă, bineînteles în cel mai pozitiv sens posibil. Doi de Terry, Gilliam şi Jones, îşi pun în cap să ne năucească cu viziunea lor tăioasă despre sensul vieţii. Povestea e structurată pe capitole (cam ca la Trier) şi cere mai mult decât o răsfoire, mai ai nevoie şi de un stomac rezistent. Deschidem poarta si lăsăm să defileze: 3 magi anexaţi unor carucioare de supermarket pline, un profesor ce predică sexologia în stare pură, un cor de copii catolici elogiind nerisipirea spermei, un dumnezeu humanoid pictural jucându-se cu planetele pe terenul spaţiului ondulatoriu, un nesătul obez gurmandofrancofil care într-un final plezneşte la propriu, căderea capitalismului metaforizată splendid. Ce să mai, îndrăzneală şi imaginaţie cum numai Gilliam e în stare să clocească.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu