Alice in Wonderland

Nu o să vorbesc despre oscaruri căci nu prea am ce şi de ce, pentru asta s-a inventat, se pare, o nouă ştiinţă, paradoxologia, aşa că aleg să mă refugiez pe cât de emo posibil :P în gaura din capul lui Burton unde, dezamagitor, nu găsesc inventivitatea cea de toate zilele, senzorii cineolfactivi detectând în atmosferă particule 3d de glumitze comerciale şi stereotipuri care ne ocrotesc călduros în palma zeului Confort combinat cu semizeiţa Lenea Imaginativa. Dacă nu ar fi defilat prin wonderland muzul Deep şi a soaţa talentată probabil nu mi-aş fi dat seama că păpuşarul e însuşi Burton, ci poate un Adamson (nenea care a facut Cronicile din Narnia). Costume frumoase, o Alice cam insipidă şi neconvingătoare, la fel de bine filmul ar fi putut sa nu fie 3d, nu m-ar fi deranjat, povestea întinsă ca o gumă de mestecat, la final evident nu iţi mai rămâne cine ştie ce gust, eşti doar fericit că ai mai masticat o poveste reciclată, înflorită, uşor ofilită, dar 3d nene:).
P.S: Alexikule, îi dau câştig de cauză mosneagului Parnassus:P

Tweet