sâmbătă, 22 octombrie 2011

Ingmar Bergman și vorbirea dinadins imperfectă

"O altă formă de acrobație verbală am întâlnit-o în filmul lui Ingmar Bergman, Fragii Sălbatici; o altă formă a vorbirii distrugătoare de sensuri. Eroul, un bătrân savant egoist, dar, ca toți marii egoiști, pozînd în umanist generos, își lasă toate frazele neterminate. Nu din punct de vedere gramatical. Limbajul său este foarte îngrijit, ba chiar prea îngrijit, în sensul că va avea întotdeauna grijă, spre sfârșitul frazei, să introducă cuvinte grație cărora cuvintele anterioare vor pluti  în vag, în dubiu și în imprecizie. Asta pentru a anula angajamentele de opinie din prima parte a frazei, liberându-se astfel de orice obligație. Prin faptul că acele obligații le amorsează la începutul frazei, el crede că astfel a dovedit că nu fuge de ele. Pe toată întinderea filmului găsim această iscusită scamatorie. Care, pe lângă funcția ei proprie, o mai are și pe aceea de a zugrăvi portretul psihologic, caracterul personajului. "


fragment extras din Cinematograful, acest necunoscut de D.I Suchianu

4 comentarii:

  1. nice, nice, nice! unde ai gasit aceasta minunata carte?

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    păi, mi-a împrumutat-o un critic de film :P
    văd că nu e foarte accesibila, dar o găsești aici http://bit.ly/nTwbSo

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-am luat-o eu din anticariatul de la Dalles. (si ala a fost primul loc in care0am mers). Deci, poate nu e chiar atat de inaccesibila ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. ah, ok, super, nu am luat în calcul anticariatele :)) sunt setată pe împrumut lately

    RăspundețiȘtergere