vineri, 1 martie 2013

Killing Time - Tarantino la costum românesc

Primul gând cu care am pornit la vizionarea acestui film semnat Florin Piersic Jr. a fost unul sceptic. În cinematografia românească minimalismul e un factor riscant, iar filmele independente de pe la noi cu greu au flerul și esența celor din afară, însă în cazul lui Killing Time lucrurile stau altfel. Killing Time este un film cu adevărat efervescent, un film care știe să se folosească de dialog și de monolog la cote maxime. Umorul replicilor merge de la savuros la morbid, traiectorie pe care o putem depista cu ușurință în filmele lui Tarantino. Filmul reușește să redea acea atmosferă dialogală din filme precum Pulp Fiction sau Reservoir Dogs, adică acel schimb de replici hazoase și triviale  între doi criminali pe marginea unor subiecte mundane.


Așadar este foarte posibil să râdeți în hohote la acest film (așa cum mi s-a întâmplat și mie) și asta datorită (mai ales) actorului amator, dar foarte talentat, Cristian Ioan Gutău, al cărui costum de gangster e asezonat inteligent cu un fel de ie și cu o mimică asemănătoare celei a lui Steve Buscemi. Povestea are un numar redus de personaje, minimalismul carcterizând fiecare nivel al acestui film de la bugetul infim la derularea postproducției. Un aspect interesant este dihotomia personajelor, în esență ele fac parte din aceeași tabără demnă de condamnat, dar dacă la început unul dintre personaje ne este prezentat ca fiind mai uman decât celălalt, pe parcurs vedem cum lucrurile se schimbă într-un mod neașteptat asta și pentru că nu avem la îndemână prea multe informații despre cei doi criminali, ne aflăm, ca și restul personajelor adiacente, în postura de victimă.


Trecând la aspectele ceva mai tehnice, imaginea filmului este mai caldă la început, atunci când asistăm la moartea domnului Zamfirescu, asta pentru că încăperea este ceva mai vie, populată  fiind de o priză sau de prezența tigărilor. Imaginea devine mai rece odată ce acțiunea de omorâre a timpului (killing time 1) până la momentul acționării propriu-zise (killing time 2) se mută în altă locație. Lucrul acesta se întâmplă deoarece apartamentul în care personajele petrec cea mai mare parte din timp este unul simplist, cu pereți albi, prea puțin mobilat și rece, elemente ce par să indice câte ceva din personalitatea victimei, un medic ce a scăpat de la moarte un mahăr ce trebuia să o mierlească. O altă componentă interesantă este cea muzicală, filmul începe și se încheie cu o partitură ușor discordantă și nevrotică ce parcă îmi aduce aminte de începutul lui Funny Games US. Rămânând la capitolul analogii, Killing Time m-a dus cu gândul la filmul lui Radu Jude, Film pentru prieteni, acolo ironia e chiar mai viscerală, la Florin Piersic Jr. ironia e parcă mai detașată de spectator, nu-l implică atât de mult ca în filmul-plan-secvență al lui Jude. 


Ceea ce mă bucură e că un astfel de film dă posibilitatea inoculării în vocabularul spectatorului, cinefil sau nu, a unor expresii cu statut iconic, ca să vă dau un exemplu: Bucovinean, în pizda mă-tii! Killing Time se lansează astăzi, 1 martie, în cinematografele de la noi și aș îndrăzni să-l cataloghez drept unul dintre cele mai îndrăznețe filme românești și de departe cel mai plin de umor postmodern, în sfârșit un film românesc care nu se ferește să împrumute cu talent din satira tarantinică. 

5 comentarii:

  1. Nu pot sa cred ca faceti o analogie intre Reservoir Dogs si insiruirea minimalista de cadre a lui Piersic. Pare ca a fost teatru filmat sau improvizatie surprinsa de cineva. Au avut muzica originala, compusa de un austriac (motiv de lauda) si nu au avut sharf 70% din film. Momentele sunt false, rugaciunea e falsa, impuscarea e falsa. La Tarantino empatizezi cu personajele care au o poveste a lor, te plimbi cu ele in universul lor, sari din scaun, pui mana la ochi din cauza sadismului - aici am pus mana la ochi din cauza mucului scarbos. Pare ca lumea se bucura de un astfel de film pentru ca e cool si mie-mi placea de voi. Dar respect opiniile. Ah, iar bugetul mic, nu este o scuza pentru dezordinea de pe ecran.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ok, am zis ca mi-a placut imprumutul la nivel de dialog, apoi rugaciunea nu mi-a placut nici mie, nici mucul :)) dar are elemente de dialog excelente, Tarantino e un maestru nah. Ce vrei e un film facut in cateva zile. As fi preferat o imagine mai calda si cateva elemente prin cadru, dar m-am distrat si fara :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu l-am vazut inca, dar ma bucur ca a aparut inca un film de Piersic jr.
    In 2005 a facut 2 fime: Fix alert si Eminescu versus Eminem: filme foarte interesante, facute intr-un stil propriu (chiar daca nu in totalitate original, dar ce mai poate fi astazi in totalitate original ?).
    Chiar daca au fost, pe nedrept, trecute cu vederea, sunt filme pe care as vrea sa le revad !
    A... si tin minte ca m-a impresionat jocul actorilor. Petre Fumuru demonstreaza in aceste fime ca este actor si nu prezentator TV.

    RăspundețiȘtergere