Soom/Breath

Ca să îmi treacă greaţa gustului de sânge sintetic am savurat una bucată delicatesă marca Ki-duk Kim (mai precis din cămara omuleţului care a copt Spring, Summer, Fall, Winter...and Spring, 3 Iron şi alte minunăţii). Reteţa e cam tot aia (analogii gastronomice mai mult sau mai puţin justificate) : personaje vivide, decojite, translucide, dar nu vide, îndrăzneţe, dar nu vulgare, acţiune desfăşurată în în spaţii miniaturale, concentrate, teatrale pe alocuri. O femeie neglijată de soţ şi cu prea puţine ţeluri concrete decide să arunce (cu graţie) o pată de culoare pe canvas-ul cotidianului făcându-şi un adevărat ritual din a-l vizita pe un ex-boyfriend aflat la închisoare. Camera de întâlnire a celor doi este decorată de către tipesă în acord cu câte un anotimp, insoţită de câte o manifesţie muzicală, un tapet ieftin (dar negreşit de efect) şi momente erotice construite treptat, toate astea sub privirea administratorului-voyeurist al închisorii. Concentrat e totul în acest film care îţi spune exact cât trebuie să ştii, să simţi, să deguşti, nimic nu pare a curge pe marginea oalei (gastronomia nu imi dă pace:P) doar dacă te ambiţionezi să dai focul mai tare.

Tweet