Un film de băgat în cazanul industrial al tristeţii sau al cinecanibalocriticilor :P, apocaliptic, dar nu douămiidoişpic (accentul cade preponderent pe sfera umană si adoarme acolo visând happy-end-uri) ci mai degrabă înotător în aceeaşi oală/cazan cu Blindness, spre exemplu. Un sfârşit de lume lipsit de culoare şi de mâncare, scârţâind la propriu din toate încheieturile şi membranele. O pivniţă dosită de conserve drept răsplată (si o doză de cola ca de brandu' supravieţuieşte în cele mai vitrege condiţii) pentru băieţii buni subliniază un deontologic care în condiţii reale ar fi fost eludat cu brio de hoardele canibale undeva în prima juma' de oră a filmului. Replicile sunt mult prea fatalist-optimiste pentru ceea ce se distinge dincolo de glodul depus pe fereastră care cel mai probabil întunecă şi mintea. Viziunea nu pare a fi tocmai globală şi pe alocuri ai senzaţia că totul se petrece într-un glob de sticlă. Ce mă enervează cel mai tare în astfel de filme sunt craniile, scheleţii şi alte formaţiuni osoase (care imi stau în costă :P), în perfecta lor conservare, ce răsar pe ici pe colo cu miros puternic de recuzită ieftină. Viggo- impecabil.
joi, 25 februarie 2010
The road-It's all about food
Un film de băgat în cazanul industrial al tristeţii sau al cinecanibalocriticilor :P, apocaliptic, dar nu douămiidoişpic (accentul cade preponderent pe sfera umană si adoarme acolo visând happy-end-uri) ci mai degrabă înotător în aceeaşi oală/cazan cu Blindness, spre exemplu. Un sfârşit de lume lipsit de culoare şi de mâncare, scârţâind la propriu din toate încheieturile şi membranele. O pivniţă dosită de conserve drept răsplată (si o doză de cola ca de brandu' supravieţuieşte în cele mai vitrege condiţii) pentru băieţii buni subliniază un deontologic care în condiţii reale ar fi fost eludat cu brio de hoardele canibale undeva în prima juma' de oră a filmului. Replicile sunt mult prea fatalist-optimiste pentru ceea ce se distinge dincolo de glodul depus pe fereastră care cel mai probabil întunecă şi mintea. Viziunea nu pare a fi tocmai globală şi pe alocuri ai senzaţia că totul se petrece într-un glob de sticlă. Ce mă enervează cel mai tare în astfel de filme sunt craniile, scheleţii şi alte formaţiuni osoase (care imi stau în costă :P), în perfecta lor conservare, ce răsar pe ici pe colo cu miros puternic de recuzită ieftină. Viggo- impecabil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
M-as uita la film weekendul asta pentru a fi in tema, insa stii bine ca nu as putea undura 90 de minute de foame, chiar daca e fictiva. Toate ca toate, dar pana la mancare! :D
RăspundețiȘtergere