The invention of lying este o comedie acidulată, frontală pe alocuri, cum numai englezii pot concepe si juca, care pare a fi configurată ca orice demonstraţie matematică: se presupune prin absurd ca minciuna nu ar exista (cam cum incep romanele saramagiene). Cum arată lumea imbibată de adevăr, aşa cum i-ar cădea cu tronc lui Aristotel? Păi cam ca un burete de sârmă, frate cu operaţia pe cord deschis. Excesul de adevăr (bineînteles felia de adevăr explorată de film) este egal cu absurdul, superficialul, modernizarea, cocacolizarea, genetizarea, siliconizarea, botoxpshihoza, areligiozitatea si cate si mai cate capete hidrice ale globalizarii valorilor timpurilor în care ne bălăcim.În acest tumult îşi face loc Mark (Ricky Gervais-genial) un scenarist aflat in pragul concedierii si depresiei care îndrăzneşte să...mintă la început pentru bani, ca mai apoi să îl "inventeze" pe Dumnezeu, apărând în faţa mediei ca un Moise predicând legile scrise pe cutii de Pizza Hut. Bineînţeles că la început obţine tot ce îşi doreşte şi la modul christic purifică colţisorul de lume în care îţi duce veacul (imi aduce aminte de Dumnezeu pentru o zi), soterioligizându-şi cariera, aşa zisa relaţie, prietenii. Filmul imbină cu multă inteligenţă comicăria englezească cu tragismul fără să cadă cu fundul în oala cu grotesc, spoiala romanţată a finalului aduce povestea cu piciorele pe tărâmul comercialului si ne trezeşte din reverie. Per total e un film amuzant care încearcă să spună ceva, dar nu cu toată gura pentru că îşi pierde vremea cu palmuirea constantă a antieroului.
Cum arată mesajele publicitare în lumea adevărului:
Coke: Drink it because it's famous!
Pepsi: When they don't have Coke!
mi-a placut filmul ... i talk with god :))
RăspundețiȘtergere